[iacint]

In orice fiinta exista in mod natural tendinta de a fugi de durere (care ne avertizeaza asupra pericolelor) si a cauta o stare de bine (care este promisa de placere).Aceasta se intampla in cazul fiintei umane in planul corporal (inclusiv cel alimentar),la nivel psihic personal, in plan social,-cand e ne facem prieteni sau evitam unele contacte sociale.Pervertirea acestei tendinte firesti se intampla atunci cand omul pierde echilibrul si fuge excesiv de durere , cautand excesiv placerea.Aceasta nu s-ar intampla daca omul ar cunoaste Adevarul si nadejea lui ar fi in ajutorul de la Domnul. Suntem insa slabi si se intampla sa ,,cadem''din nadejde in momente care ne depasesc puterea de adaptare la diverse situatii.
Atunci cand omul devine constient ca nu este durere mai mare decat cea sufleteasca si nici bucurie/placere mai mare decat a fi cu Dumnezeu, facand ce e bine inaintea Lui,ei bine, doar atunci va avea un echilibru stabil,pentru ca intelege necesitatea de a suporta uneori neplaceri trupesti, ca ,,tratament'' pentru suflet.Asa cum suportam un regim pentru sanatatea trupului.
Nevoia de a ne hrani este naturala si placerea care o insoteste deasemeni;gusturile neplacute ne pot semnala ca e ceva in neregula cu mancarea; problema apare atunci cand omul mananca pentru placerea pe care actul de a manca i-o furnizeaza si cauta sa-si rafineze placerea de a manca,combinand tot felul de arome cat mai exotice. Ceea ce se intampla, fara ca el sa-si dea seama este ca ajunge in acest fel sa se preocupe prioritar de mancare pentru placere,astfel placerea reusind sa se faca idol/dumnezeu in viata lui, deoarece ocupa locul cel mai de cinste in viata lui.
Deoarece am evidentiat ca adevarata problema este cea a indreptarii intregii energii si a atentiei in directia placerii,facand din aceasta dumnezeu/idol, astfel devine clar ce ar fi de facut: anume mentinandu-ne atentia cat de mult putem la Adevaratul Dumnezeu, prin rugaciune neantrerupta,sa-i cerem ajutorul pentru indreptare, in timp ce tinem postul asa cum este el randuit de cunoscatori, evitand chiar si mancarurile de post care ne produc placere,ori din acestea doar sa gustam, fara saturare si implinirea poftei. In primul rand aceasta atitudine va restabili locul firesc al Dumnezeirii in sufletul nostru redand lui Dumnezeu atentia ce i se cuvine si facand sa ne indreptam puterile sufletesti spre Acela care ne vindeca. DOMNE AJUTA.