[laurastifter]

În prealabil postat de laurastifter

Doamne ajută!
Deşi acum am foarte puţin timp la dispoziţie, nu mă pot abţine de la gândul de a scrie aici, urmând ca mâine, la o oră mai rezonabilă, să revin cu mai multe informaţii documentate.
Am învăţat la Facultatea de Teologie despre aceste practici, la disciplina numită Misiologie şi ecumenism.
Pentru creştinii ortodocşi dezorientaţi, care se-ntreabă dacă reiki este sau nu compatibil cu sfânta noastră credinţă creştină, voi preciza, concis, faptul că poziţia oficială a Bisericii noastre, predată şi în Facultăţile de Teologie Ortodoxă, este aceea că practicarea reiki este dăunătoare spiritual pentru creştinii ortodocşi. Reiki este o practică spirituală sincretică, nicidecum o ştiinţă. Este incompatibilă cu creştinismul, deşi unii dintre practicanţi, din raţiuni de marketing religios, combină practicile lor orientale cu rugăciuni creştine şi chiar îşi îndeamnă clienţii să apeleze la ajutorul duhovnicilor.
Tot din raţiuni de marketing, ei se pretind, în acelaşi timp, adepţi ai unei căi spirituale, dar şi... medici sau, în orice caz, practicanţi ai unei terapii ştiinţifice.
În realitate, reiki nu face parte din Medicină. Interesaţi-vă dacă practicantului reiki i se cere să fie absolvent al Facultăţii de Medicină, sau dacă nu cumva este necesară doar parcurgerea acelor cursuri de iniţiere în reiki - cursuri care nu au avizul oficial al specialiştilor în Medicină.
Nu este ştiinţă, ci credinţă religioasă străină de creştinism, concepţie spirituală sincretică, combinând anumite concepţii preluate din religiile orientale cu idei creştine.
Voi aduce argumente şi voi indica surse clare, promit, dar toate acestea mâine, voi avea suficient timp la dispoziţie.
Dacă avem dificultăţi în viaţa duhovnicească, putem apela la duhovnicii noştri;
dacă avem probleme de ordin psihic, putem cere ajutorul psihologilor;
dacă suferim de boli fizice/ trupeşti, îi avem la dispoziţie pe medici.
Aşadar, pentru rezolvarea oricărei probleme de sănătate sufletească sau trupească, doar două sunt căile de vindecare recomandate de Biserică: credinţa şi ştiinţa.
Ambele Îl au ca Izvor pe Dumnezeu: credinţa în mod direct, iar ştiinţa în mod indirect, fiind creată de către oameni, dar cu ajutorul Său.
Nu avem nici un motiv să apelăm la practici spirituale declarate ştiinţifice, dacă dorim să-I rămânem fideli lui Hristos al nostru!
Cine doreşte să practice reiki sau să adere la alte genuri de sincretism religios, este liber să o facă, dar datoria noastră, a absolvenţilor de Teologie, este aceea de a arăta clar faptul că aceste practici NU sunt creştine, ci implică adeziunea la alte credinţe.
Revin.
Doamne ajută!

Din păcate, nu voi putea scrie nici astăzi tot ceea ce aş fi vrut (las pentru zilele viitoare), dar revin cu o precizare, fiindcă am observat că ieri am avut o exprimare destul de... vehementă şi n-aş vrea să fiu înţeleasă în mod incorect.
Îi respect în mod sincer pe cei care împărtăşesc convingeri diferite faţă de mine şi mă bucur să discut cu ei, să port conversaţii (chiar polemici, aş spune) constructive, dezbateri interesante, în cursul cărora mă străduiesc să păstrez faţă de partenerii de dialog o atitudine deschisă, tolerantă şi astfel să-mi mărturisesc credinţa, aşa cum se cuvine să se comporte oricine năzuieşte a fi vrednic de Hristos.
Ceea ce m-a surprins şi m-a consternat aseară a fost citirea unor mesaje de pe topic, în care autorii, practicanţi reiki, susţineau faptul că, de fapt, convingerile lor ar fi o ştiinţă, dar şi spiritualitate, creştină, dar şi fără legătură cu religiea etc etc. De aceea, pentru că mă deranjează lipsa de sinceritate, nu m-am putut abţine să nu zic vreo două, ca să mă exprim într-un limbaj cât se poate de colocvial. :)
Nici nu este necesar să cunoşti concepţia RELIGIOASĂ ce stă la originea acestei practici, pentru a-ţi da seama că, în mod evident, o "cale spirituală" (aşa cum este definit reiki pe unul dintre site-urile oficiale în limba română) are legătură cu religia şi, având legătură cu viaţa religioasă, îi influenţează pe practicanţi ("terapeuţi" şi clienţi) din punctul de vedere al relaţiei lor cu Dumnezeu.
Ei spun, însă, că e spiritualitate, fără a fi religie (cum o veni asta?...) şi, în acelaşi timp, se încadrează în categoria ştiinţelor. Medicina este "cale spirituală"? Istoria e "cale spirituală"? Sociologia, psihologia, fizica, geografia, meteorologia şi orice altă ştiinţă (am menţionat, aşa cum observaţi, atât exemple de ştiinţe exacte, cât şi domenii din categoria disciplinelor umaniste) reprezintă "căi spirituale"? Nu, ci sunt, pur şi simplu, ştiinţe.
Ştiinţa cercetează, din diverse perspective, lumea creată, universul;
credinţa are în vedere relaţia cu Creatorul şi cunoaşterea creaţiei din perspectiva Revelaţiei dumnezeieşti.
Prin urmare, o ştiinţă autentică nu poate fi, în acelaşi timp, religie, fapt ce nu-i împiedică pe practicanţii acesteia să adere la orice convingeri religioase doresc.
De asemenea, un credincios al oricăreia dintre religiile lumii nu devine om de ştiinţă doar în virtutea credinţei sale, fapt ce nu-i blochează nicidecum accesul la cunoaşterea ştiinţifică.
De ce este aşa?
Datorită faptului că, aşa cum se ştie, cunoaşterea prin credinţă şi cea ştiinţifică sunt două modalităţi de cunoaştere diferite (compatibile, dar diferite).
În altă ordine de idei, cei care-şi asumă în mod autentic o credinţă religioasă o trăiesc în mod sincer, cu toată capacitatea lor de autodăruire şi sunt incapabili să adopte, în acelaşi timp, convingeri metafizice incompatibile cu religia la care au aderat. În afara cazului în care sunt în căutarea unei credinţe, cei religioşi nu pot fi, în acelaşi timp, creştini, panteişti, deişti, buddhişti, taoişti, musulmani şi politeişti. Este ilogic! "Mai multe adevăruri înseamnă nici unul" (Petre Ţuţea); relativismul religios şi diversele tipuri de sincretism cu greu ar putea fi susţinute prin argumente pertinente, din simplul motiv că sunt contrare principiului noncontradicţiei din logică. Nu pot susţine, în acelaşi timp şi cu aceeaşi convingere, faptul că Hristos este unicul Dumnezeu adevărat (creştinism), doar un mare prooroc (islam), reîncarnarea unei divinităţi şi, eventual, un practicant reiki (da, scria cineva şi ideea aceasta aici, pe topic...). Nu se poate susţine că Divinitatea este, totodată, un unic Dumnezeu personal (religiile monoteiste), o energie cosmică impersonală, o pluralitate de zei, creaţia însăşi (panteism), "Ceasornicarul" Care nu mai intervine nicicum în evoluţia creaţiei Sale (deism) etc etc.
Reiki se bazează tocmai pe o astfel de concepţie religioasă sincretică (aşadar, contrară nu doar teologiei şi spiritualităţii creştine, ci şi logicii) care, într-un mod inexplicabil, se pretinde, în acelaşi timp, "terapie ştiinţifică". Sincretismul susţinut de către promotorii acestei căi spirituale este nu doar religios, ci şi între religie şi ştiinţă, o "semiştiinţă" (concept prin care Dostoievski înţelegea încercarea unor ştiinţe de a-şi aroga misiunea rezolvării problemelor etice), iar despre "semiştiinţă" autorul "Fraţilor Karamazov" argumenta (într-adevăr, într-un cu totul alt context) faptul că reprezintă cea mai gravă calamitate din istoria umanităţii, mai gravă decât molima sau războiul.
De aceea am reacţionat într-un mod atât de ferm în mesajul de ieri: fiindcă cei dezorientaţi şi neavizaţi ar putea crede, citind cu bună credinţă mesajele practicanţilor reiki, faptul că această practică ar fi, în acelaşi timp, spiritualitate creştină şi necreştină, ştiinţă neştiinţifică etc etc. :)
Până la un nou mesaj (nu mi-am uitat promisiunea de a expune, într-un mesaj viitor, mai multe informaţii referitoare la poziţia oficială a Bisericii în legătură cu aceste practici incompatibile cu spiritualitatea creştin-ortodoxă), vă recomand din toată inima:
Pr. prof. dr. Radu Mureşan, Alternative spirituale în România secolului XXI.
Acum nu am la îndemână cartea ca să vă pot spune cu exactitate editura, locul şi anul apariţiei, precum şi paginile în care este analizată, din perspectivă ortodoxă, exact reiki.
Voi căuta cartea (am citit-o foarte recent) şi vă voi oferi toate aceste date.
Numai bucurii vă doresc!

Doamne ajută!