nu e ateu,daca nu saruta Sf.Cruce si Icoanele!...poate fi orice-martorul lui iehova,penticostal,orice!nu exista cale de mijloc-"CE E DA,DA.CE E NU,NU"!nu sunt casatorita,de aceea tot incerc sa ma pun intr-o situatie de genul acesta!...e o ispita,mare ispita!eu cred ca as alege sa nu ma las ispitita!nu va lasati pacalita,Hristos nu s-a jertfit pentru noi pe jumatate!si ce a spus Dumnezeu?"iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti,iar pe Dumnezeu mai presus decat orice!"deci,dorinta lui de "schimbare" nu e motivata de iubirea pentru Dumnezeu.vrea sa se schimbe doar un pic si de dragul d-voastra.
("2. Lăuda-voi pe Domnul în viața mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi trăi.
3. Nu vă încredeți în cei puternici, în fiii oamenilor, în care nu este izbăvire.
4. Ieși-va duhul lor și se vor întoarce în pământ. În ziua aceea vor pieri toate gândurile lor."-P.145 Eu nu m-as grabi sa ma casatoresc cu un barbat care nu crede in Sf.Treime si in Biserica Ortodoxa! asta e un inceput bun-sa crezi si sa-ti pui toata nadejdea in Dumnezeu;sa te simti dator fata de Dumnezeu;sa-ti doresti sa te schimbi pentru Dumnezeu;sa-L iubesti pe Dumnezeu!nicidecum dragostea pentru o alta persoana! va rog sa ma iertati,dar dragostea dintre 2 oameni e cam asa...EL O IUBESTE PE EA SI EA IL IUBESTE INAPOI!E CA SI CUM AS MUTA GRAUL DINTR-UN SAC IN ALTUL,UN SCHIMB SI ATAT.ASTA E DRAGOSTEA FARA DUMNEZEU.
Citat:
În prealabil postat de Maria9
Probabil voi fi desfiintata in aceasta postare de multi dintre voi. Dar vreau sa precizez de la inceput ca nu caut decat o solutie de mijloc, cu toate ca in acceptiunea Bisericii Ortodoxe aceasta nu exista si probabil in nici a unei alte Biserici din cate stiu eu.
Da, asa cum ati intuit, este vorba despre o poveste de dragoste dintre un credincios si un ateu. Cei doi vor sa isi desavarseasca povestea de dragoste prin ceea ce inseamna casatorie si intemeierea unei familii. Ambii respecta aceasta institutie si o sustin, au aceleasi conceptii sanatoase despre respectul reciproc, familie si isi doresc sa isi creasca si educe viitorii copii intr-o familie recunoscuta de societate prin casatorie.
Dar asa cum am zis unul este credincios iar celalalt ateu. Ambii au dorinte comune se iubesc enorm si se respecta. Tocmai de aceea scriu aceste randuri pentru ca da, sunt credincioasa. Am intalnit omul care imi ofera dragostea si respectul de care nu am avut parte pana acum. Nu sunt o ortodoxa model, nu merg in fiecare duminica la biserica, poate nu tin in intregime fiecare post in parte, poate nu ma spovedesc de cel putin 4 ori pe an, dar imi doresc ca aceasta relatie sa fie una binecuvantata.
El este ateu, asa se declara, dar imi respecta convingerile si nu a incercat niciodata sa mi le schimbe sau sa emita vreo judecata in ceea ce ma priveste. Isi doreste ca eu sa fiu impacata si fericita de aceea a acceptat ceremonia religioasa, cu toate ca pentru aceasta va trebui sa fie botezat ortodox, o va face de dragul meu. Stiu ca aceasta afirmatie nu e pe placul multora dintre voi, dar cati dintre credinciosii ortodocsi au fost botezati de mici iar acum sunt atei sau impartasesc alte convingeri?
El a facut jumatate din drumul lui dar exista un obstacol, si anume sarutatul icoanelor si al crucii. Sustine ca nu poate face asta, si il inteleg avand in vedere modul occidentalist in care a fost educat. Asa ca acum e randul meu sa fac cealalta jumatate de pas si sa incerc sa gasesc o solutie in care el sa nu se simta jignit sau neinteles.
Stiu ca Biserica Ortodoxa este una stricta dar si plina de traditii si probabil ca nu va fi de acord cu o ceremonie in care nu se vor saruta icoanele sau crucile.
De aceea caut o solutie, o situatie de compromis (poate nu e cel mai potrivit cuvant).
Imi doresc ca aceasta poveste de iubire sa fie binecuvantata, este o poveste frumoasa ca multe altele si nu merita sa fie distrusa din aceasta cauza. M-as simti linistita sufleteste si fericita sa putem avea parte de ceremonia religioasa.
Asa ca va rog sa imi spuneti daca este posibila sau nu o astfel de ceremonie in conditiile prezentate.
Si daca nu va fi posibil destinele noastre tot se vor uni, dar va exista mereu ceva acolo... in adancul sufletului meu... mai ales ca imi doresc sa ne botezam copii. Oricum ar fi, Dumnezeu exista si va exista in sufletul meu. Si sunt convinsa ca nu poate fi nimic rau in a iubi pe cineva care face bine pentru ca asa simte si nu pentru a ajunge in Rai sau nu poate sa faca nici un rau nici celei mai mici vietati de pe Pamant pentru ca asa simte si nu pentru ca altfel ar ajunge in Iad...
Astept cu interes mesajele voastre.
|