Citat:
În prealabil postat de ioanna
De ce sa-l paraseasca daca e necredincios? Alaturi de ea, el va fi mereu cuplat la orizontul credintei, in timp ce ea va fi mereu in dialog cu necredinta.
Alatuarea poate fi benefica pentru ambii, cel putin nu va exista sedentarism spiritual, ci dileme continue ce poate sa-i faca sa caute.
|
Cuplat cum?
Cu nervi poate.
Ca nevasta e la biserica cand el o vrea in pat acasa, fierbinte si doritoare.
Ca nu vrea sa foloseasca anticonceptionale sau un sterilet sau o mica sterilizare.
Ca tine posturile si isi face mancare separat, cand el vrea fripturica.
Ca ii invata pe copii de Dumnezeu cand lui i-a spus clar un inger, ca Dumnezeu nu exista.
Si tot asa.
Sunt sigur ca te-ai gandit la toate aspectele inainte sa faci minunata afirmatie de mai sus, si probabil ai gasit raspunsuri care as fi curios sa le aflu.
Desigur, vorbim de un caz in afara celui de pe acest topic, pentru ca aici e clar ca nu e vorba de o crestina practicanta. Sau o persoana reala macar.
Citat:
|
Mi se pare straniu ca el e dispus sa se boteze, sa rosteasca Crezul, cu toate ca el nu crede in Dumnezeu, insa devine reticent in a saruta o cruce. Si face toate acestea ca ea sa fie multumita ca s-a cununat religios. Pai cum sa fie fericita incurajandu-l in ipocrizie?
|
Foarte bine, ai sesizat si tu o parte din incoerenta povestii care arata ca nu este una reala, nu ca nu s-ar intalni in realitate astfel de caractere grotesti dar in cazul asta lipiturile sunt prea evidente.