Era vorba despre Constantin cel Mare despre care spuneam ca si-a ucis fiul cel mare si pe a doua nevasta. Iata un comentariu:
Citat:
În prealabil postat de DragosP
Aberezi cu grație. Scoți din context, faci afirmații parțial adevărate, arunci sentințe...
|
Multumesc, domnule DragosP! Presupun ca va referiti la afirmatia mea privind la acest "sfant" al ortodoxiei. Nici nu ma asteptam la o altfel de reactie. Atunci cand un apologet al crestinismului are lacune in ce priveste istoria, sau istoria pune intr-o lumina negativa un anumit personaj care a contribuit in mod esential la edificarea ideologiei crestine, argumentele care sunt puse la bataie vor face parte din categoria sofismelor de tip "ignoratio elenchi". In cazul acesta concret, dumneavoastra ignorati chestiunea si mutati obiectul discutiei inspre o anumita calitate pe care mi-o atribuiti, anume aceea de a abera cu gratie. Trec dincolo de faptul ca prin aceasta operatiune de sofisticarie logica atacati persoana care emite ideea, si nu ideea ca atare. Deci pana la urma tot nu rezolvati nimic. Puteti sa ma injurati oricat ati dori, puteti sa ma luati si la bataie, puteti sa ma afurisiti in biserica cu toate blestemele lui Vasile cel Mare, daca nu-mi demontati ideile pentru a arata ce nu e in regula cu ele, e tot degeaba. Realitatea e ca pe dumneavoastra, la fel ca pe majoritatea crestinilor pe care i-am auzit aici, nu va intereseaza adevarul, ci doar de a impune interlocutorului dumneavoastra propria ideologie religioasa pe care o aveti. Un om care se afla in cautarea adevarului nu stie in general ce anume va ajunge sa gaseasca la finalul drumului sau. Cel putin are bunul simt de a nu se grozavi ca stie la ce adevar va ajunge. Un om care insa crede ca are deja in mana un adevar absolut, dincolo de faptul ca nu are sinceritatea de a-si vedea limitele, nu intentioneaza sa ajunga decat la un lucru: sa arate lumii cat e de grozav el si ideea care il stapaneste.
Dumneavoastra, domnule DragosP, aveti convingerea ca a fi credincios inseamna a fi in mod automat in posesia binelui si adevarului absolut. E parerea dumneavoastra. Eu insa nu sunt credincios, deoarece nu obisnuiesc sa-mi sustin la fel ca unii crestini ideile cu ajutorul unor argumente de tip sofistic. O fi adevarul ceva important, dar decat sa-l sustin prin minciuna, mai bine renunt la un asemenea adevar de calitate indoielnica. E si o chestiune morala pana la urma sa nu umblam cu forme de argumentare nedemne de un om care se afla in cautarea adevarului. Calea spre adevar e dreapta, nu ocolita, asa cum incercati sa mergeti dumneavoastra. Va dati seama ca un asemenea exemplu nu ma atrage absolut deloc. Daca ma veti intreba de ce nu sunt crestin, am sa va raspund: din cauza crestinilor.