Ai mare dreptate, dragă Zaharia.
Văzusem o poză din trecut cu o fată sfântă, care purta o cruce mare la gât. Acum parcă nu mai poți purta o cruce așa mare, că smintești lumea și ești fariseu. Acum e o problemă, atunci nu era. Chiar proprii părinți, care nu sunt împotriva bisericii, m-au făcut odată habotnică, fiindcă nu voiam să pierd nicio Liturghie, că voiau să mergem duminica undeva și eu nu voiam.
Atitudinea ideală a creștinului este să fie „fundamentalist” în interior, dar să nu facă paradă cu cât de credincios este el, să se străduiască să-și ascundă virtuțile și să le arate oamenilor, doar dacă este mare nevoie de pilda lui. Cum spune și Iisus, să nu ne rugăm ca fariseii, în văzul lumii, ci în cămara noastră, să primim plata de la Dumnezeu, nu de la oameni. Deci „fundamentalist” în interior, fără mari virtuți pe exterior. Însă să nu cadă nici în extrema cealaltă, să se rușineze de Dumnezeu în fața oamenilor, dacă va fi pus creștinul în situația de a-L mărturisi pe Dumnezeu, să-L mărturisească.
Să avem mare grijă, uneori este greu să-ți dai seama dacă ești fundamentalist, sau doar presupus fundamentalist și există pericolul să cădem în ambele extreme.
