"Cel ce se iubeste pe sine nu poate iubi pe Dumnezeu. Dar cel ce nu se iubeste pe sine, din pricina bogatiei covarsitoare a iubirii lui Dumnezeu, Il iubeste pe Dumnezeu, fiindca unul ca acesta nu cauta niciodata slava sa, ci pe a lui Dumnezeu. Caci cel ce se iubeste pe sine cauta slava sa. Iar cel ce iubeste pe Dumnezeu, iubeste slava celui ce l-a facut pe el.
Fiindca e propriu sufletului simtitor si iubitor de Dumnezeu sa caute pe de o parte pururea slava lui Dumnezeu in toate poruncile pe care le implineste, iar pe de alta sa se desfateze intru smerenia sa.
Caci lui Dumnezeu I se cuvine slava, pentru maretia Lui, iar omului smerenie, ca prin ea sa ajungem sa fim ai lui Dumnezeu. De vom face aceasta si noi, bucurandu-ne intocmai ca Sfantul Ioan Botezatorul de slava Domnului, vom incepe sa zicem neincetat: Acesta trebuie sa creasca, iar noi sa ne micsoram" (Diadoh al Foticeii, Cuvant ascetic, Filocalia I).
|