[vsovivivi]

Îngeromul are 3 trupuri: duhovnicesc, sufletesc şi trupesc... şi a fost făcut să stea liniştit şi să fie veşnic viu şi dacă iubeşte curat şi vrea cu adevărat să se şi desăvârşească atunci să lucreze cu înţelepciune asemenea Domnului, căci cu cine te asemeni pe acela iubeşti şi copil al aceluia devii, iar dacă mai şi asculţi porunca Lui cu supunere totală devi un fiu bun, un Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat.

Trupul se îmbolnăveşte când îngeromul păcătuieşte şi ascunde apoi cu frică şi viclenie şi la urmă se făţărniceşte de tot şi devine exact ca un pom al binelui.. şi al răului... şi dacă nu mai vrea să se schimbe ci doar deznădăjduieşte speculând cu un ochi la neputinţa schimbării şi cu un ochi la prostia de care a dat dovadă slujind blestemul şi idolii şi superstiţiile blestemului satanicesc, atunci el nu-şi mai oferă nicio şansă şi cu mare cruzime se sinucide grozăvindu-se fără să ştie ce face sperând să-i fie socotit gestul egoist ca o eroică împlinire a mândriei şi demnităţii stăpânirii sale.

Şi aşa îngeromul vrând să stăpânească pe alţii ca să fie stăpânit de păcat ajunge jumătate bun şi jumătate rău şi egoist... şi devine astfel o ispită ambulantă bănuitoare şi sipismaşe ce se aprinde uşor la răzbunare şi la ameninţări fiind gata să moară cu tine de gât cu nepăsare, căci cine poate mânca un sfruct jumătate stricat şi cu vierme şi jumătate sănătos şi dulce? Doar sabia te mai poate mânca, săbiţa, cuţitul şi bisturiul... fie el cu laser sau cu microscop atomic şi nuclear.

Iar dacă merge el la doctorul de duh, de suflet sau de trup, ce să facă cu el? Să-l taie în două? Ce să facă medicul?

Şi dacă moare pe drum şi cheamă pe Domnul la judecată... ce să facă cu el Dumnezeu, unde să-l pună: în rai sau în iad? Ce să facă Dumnezeu?.. să-l taie în două?

Deci atunci când posteşti duhovniceşte (la mândria blestemului, la slavă deşartă şi la aruncarea vinei ca să scapi de judecată), sufleteşte (la ispitele făţărniciei şi la mituirile plăcerilor cruzimii, iar trupeşte (la poftele rele şi pătimaşe şi la munca în zadar pentru a stăpânii pe alţii în timp ce te stăpâneşte păcatul şi apoi satana gLumii) se întâmplă o minune dăruită de Dumnezeu astfel că nemai având virusul, demonul, dracul, năravul, satana ce să pape, nemai având sursa de blestem la cherem ca să se distreze batjocurind ce să facă?.. cu siguranţă se usucă mai repede decât partea bună care a mai rămas în tine şi care se hrăneşte cu binecuvântarea Tatălui Ceresc... şi dacă se usucă partea rea, partea aia bolnavă, atunci puterea binecuvântării ajută cu siguranţă partea bolnavă ca să se vindece, să-şi revină, şi să trăiască din nou fericită în Lumină.

Postul negru presupune pocăinţă sinceră şi să stai neclintit în dragoste tainică, umilă şi credincioasă... iar rugăciunea este pentru ca nu cumva să te păcălească ispititorul şi să te desparţi de binefăcătorul tău ceresc credulizând în minciuni şi bănuiel ca să poţi să te tămăduieşti prin credinţa necredincioasă sau prin superstiţia în blestem ca un încremenit în lepădare şi nepăsare... lepădare de nevinovatul care este ispitit peste puterile lui ca să cadă în păcat, în inversarea minciunilor şi tainelor, în sminteală, în rătăcire, în pierzanie.

Rugăciunea, oricât de săracă şi proastă ar fi ea, este totuşi cea mai simplă şi umilă cale de a fi permanent împreună cu Dumnezeu.