Incep sa cred ca mare greseala am facut scriind aici. Ne pricepem de minune sa teoretizam. Pur si simplu trec prin momente grele, prin pacate si prin stari pe care nu le voiesc in viata mea. Am nevoie de un exemplu concret. Si da, duhovnicul meu de acum este bland, imi lasa libertate si ma face responsabila pentru alegerile mele, insa nu reusesc sa fiu pe aceeasi lungime de unda cu dansul. Nu simt usurare dupa Sf. Spovedanie si asa nu mai merge. Sunt intr-o continua razvratire. Credeti ca eu nu stiu ca-i pacat??? Si cum sa ma rog daca eu sunt razvratita? Credeti ca mai pot simti rugaciunea? Stiu ca Dumnezeu ma iubeste, stiu ca eu trebuie sa ascult cuvantul lui Dumnezeu, stiu ca trebuie sa dau ascultare de duhovnic (o gramada de "TREBUIE"), insa ideal ar fi sa o fac fara a ma razvrati, cu dragoste. Imi doresc sa aflu esenta, sa aflu medicamentul, iar acela nu este canonul ci DRAGOSTEA. Acesta este medicamnetul suprem. Nicio rugaciune citita de pe o carte de rugaciuni si niciun canon nu-ti este de folos fara un pic de credinta si dragoste: este testat.
Va rog din suflet daca puteti sa-mi dati un exemplu concret de preot duhovnic sa o faceti, daca nu, atunci nici nu mai incercati sa mi spuneti ce trebuie sa fac, caci sufletul meu nu primeste acum si mai rau se razvrateste.
Va multumesc
|