[lore86]

Iti inteleg si punctul tau de vedere. Cred ca e bazat, in primul rand pe o realitate trista pe care o vedem in multe familii cu multi copii.
Dar ceea ce vreau sa spun e ca se poate si altfel. Se poate si in familia crestina sa existe copii mai multi si parintii sa se stradui cu toate eforturile lor ptr a le asigura o cretere fireasca(aici alte polemici, deoarece e atat de subiectiv"firescul").

Atunci cand omul isi recunoaste neputinta in fata Domnului si cere ajutor ptr a s eridica, se creeaza contextul potrivit ptr ca Domnul sa-si desavarseasca lucrarea(Le-a ales pe cele smerite, ca sa le rusineze pe cele mari).
Iar atunci cand omul si recunoaste neputinta dar nu le lasa in grija Domnului, pe principiul "atata pot si mai mult nu vreau" inchide usile Domnului, care cine stie ce plan mare ar fi avut cu ei.

Exista si o atreia categorie care actioneaza fara sa gandeasca si desi sunt neputinciosi nu misca nici macar un degetel ca sa schimbe ceva. Aici intervine saracia, mizeria, boala, analfabetizarea etc.

Dar Hristos ne cheama la recunoasterea neputintei, urmata de decizia ferma si concreta de a schimba ceva in viata noastra. Si atunci, in cele neputincioase se desavrseste lucrarea Duhului si apar si binecuvantarile.