View Single Post
  #2  
Vechi 18.10.2016, 16:52:26
crincrin crincrin is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 27.09.2016
Mesaje: 196
Implicit

3. Tipuri de persoane pseudo-duhovnicești

3.1. Tipul patologic

Tipul patologic, psihopatul, a cărui vocație mistică apare datorită unor deranjamente psihice personale, este un tip de obicei activ, având numeroase „convorbiri cu Dumnezeu” și „vedenii de sus”, prin care își alimentează mândria cu învestirea unor misiuni importante chiar pentru omenirea întreagă.

Între acești autointitulați „prooroci”, unii sunt psihopați confirmați de știința medicală, iar tratarea lor necesită și o intervenție clinică (tratament, internare în spital). Alții însă, a căror boală nu e întotdeauna și pentru toți evidentă, se dau drept reprezentanți ai unei spiritualități autentice, cucerindu-și adepții prin convingerea puternică în ceea ce spun, convingere susținută și prin manifestări exterioare agresive, uneori chiar ridicole și prin „rețete” proprii de spiritualitate.

Totdeauna se dau pe sine drept mari personalități[1] și țin neapărat să fie considerați ca atare, mergând uneori până la sacralizarea propriilor persoane și obiecte (delir de grandoare). Au adesea „vedenii în duh” sau „convorbiri cu îngeri”, despre a căror importanță nu se consultă niciodată cu Biserica și pe care niciodată nu le raportează la reperele dumnezeiești ale Sfintei Scripturi și ale Sfintei Tradiții. Duhurile cu care comunică le dau un fel de autonomie în cele spirituale, întărindu-le convingerea propriei infailibilități astfel încât ajung să se propovăduiască pe ei înșiși și nu pe Dumnezeu[2]. Unii ca aceștia nu cunosc nimic despre smerenia adevărată, despre dreapta socotință, despre deosebirea duhurilor, virtuți absolut necesare oricărui creștin drept-măritor.

Toți acești „prooroci”, având „comunicări directe cu Dumnezeu”, se cred mai presus chiar și de Sfânta Scriptură, pe care o folosesc ca să-și argumenteze „misiunea”, făcând de obicei, propagandă de grup, sacrificând orice pentru grup, chiar logica, bunul simț și omenia, provocând mari crize sufletești în ascultătorii naivi și nepregătiți și aproape terorizându-i cu propriile lor obsesii și neliniști. Lângă ei nu ai sentimentul seninătății, al odihnei și al bucuriei pe care-l trăiești la întâlnirea cu un om îmbunătățit, ci o teribilă încrâncenare și teamă; sunt făcători nu de pace, ci de panică. Apogeul dezechilibrului îl ating fanaticii, manevrați clar din umbră de duhurile viclene, care-i aruncă în excese și exagerări cu totul străine de viața Bisericii.

https://unsufletortodox.wordpress.co...sul-misticism/
Reply With Quote