E o abordare foasrte buna, dar ar mai putea fi cateva aspecte, dar si o intrebare din partea mea.
este afirmatia asta: "...să aibă unde sta." Ei bine, in zille noastre, prea rar se intampla ca unul dintre cei doi iubiti (sau amandoi, in cazuri si mai rare) sau aiba o locuinta a lor. Asta daca la acest aspect s-ar fi referit parintele.
Restul sunt foarte la obiect si foarte reale de altfel.
Un alt aspect ar mai fi presiunea printilor de a nu te casatori devreme. Stiu ca eu si sotul nu am fost primii si nici sinurii care am trecut prin asta, iar in ziua de azi aud tot mai tarziu expresia "Ce sa se casatoreasca, are doar 21 de ani; sa-si termine facultatea/masterul, dupa aceea se tot poate casatori."
Eu de ma luam upa mentalitatea tatalui meu (cand aveam eu 19 ani), nu ma casatoream pana la 30 de ani :))
Dar s-a dat si el pe brazda dupa ce a vazut ca am terminat facultatea si lucrez de 3-4 ani.
__________________
Zambeste, maine poate fi mai rau.
Iarta, maine poate ai tu nevoie de iertare.
Iubeste si nu astepta nimic in schimb.
Daruieste si vei primi la randul tau.
Traieste ca si cum ar fi ultima ta zi de viata.
|