BINECUVANTAREA SUFERINTEI ALATURI DE POCAINTA – arh. SIMEON KRAIOPOULOS

Suferința răvășește sufletul, inima. Înlăuntrul ei toate sunt făcute una cu pământul. Egoismul, mândria și iubirea de sine se pierd, dispar toate aceste stări păcătoase, pentru că toate sunt înlăuntrul nostru ca o fortăreață, ca o întăritură, care nu poate fi distrusă cu nimic. Ce vom face atunci când pătrunde durerea înlăuntrul nostru?

Trebuie, așa cum am spus, să avem această atitudine și să rostim: ,,Binecuvântat să fii Doamne, Dumnezeul meu, de vreme ce Tu vrei să sufăr, de vreme ce Tu îngădui durerea!”

Vă rog ca toate suferințele și durerile să le includeți în ceea ce spunem noi acum. Nu lăsați nimic pe dinafară, nu excludeți niciuna. Dacă suferim din pricina unei greșeli sau chiar din cauza unui păcat, și această suferință s-o cercetăm în contextul celor spuse. Ai săvârșit, de exemplu, un păcat greu și acesta a avut ca urmare consecințe rușinoase și durerea face ravagii înlăuntrul tău? Și această durere poate fi încadrată în binecuvântarea lui Dumnezeu dacă te căiești pentru păcatul tău, dacă îți pare rău pentru greșala ta și zici: ,,Așa-mi trebuie, Dumnezeul meu! Așa sunt, așa m-am purtat, așa să pătimesc! Binecuvântat fie Numele Tău, binecuvântată fie suferința aceasta pe care Tu mi-o trimiți!” așadar, toate suferințele sunt incluse în această perspectivă, niciuna nu fae excepție, niciuna nu rămâne pe dinafară.

Vă rog, să luați aminte la aceasta, pentru că la plecare este posibil să spuneți: ,,Părinte, ne-ai vorbit despre suferință, dar suferința pe care o am eu este altfel decât celelalte”.
Să știți că toate suferințele sunt la fel!