Mulțumesc, Cezar, pentru cuvântul (prea) bun. Este adevărat, n-am vrut să stârnesc un scandal mai mare. Mulți, între care și Cătălin, știu confesiunea părinților mei și faptul că locuiesc, acum, cu ei. Stau, prin urmare, la masă cu ei, și-I mulțumim lui Dumnezeu împreună pentru darurile de fiecare zi.
Alții n-ar face asta, probabil. Nu mă tem că voi fi numit ecumenist pentru asta; deja m-am obișnuit. Însă am explicat pe topicul pe care tocmai l-am deschis ce anume e supărător în cuvântul ăsta.