[CristianR]

Să nu uităm că viața e a Celui care o dă și noi n-avem dreptul să decidem încetarea ei. Mama este ispitită să decidă cu privire la viața pruncului nenăscut atunci când crede că ea este cea care îi dă viață. Dar tot ce poate omul să dea de la el este, din nefericire, moartea.

Darurile pe care ni le face Dumnezeu, poate tocmai din pricină că sunt atât de mari, ne sperie și ne contrariază, neputând să le înțelegem ca atare. Pentru că ceea ce ne dă El nu e de folos în foarte scurta viață la care de regulă ne raportăm. O mamă care alege viața pruncului în locul vieții sale primește pe loc fericirea veșnică, mântuirea.

Față de veșnicia care ne așteaptă, viața asta e ca un grăunte de nisip în ocean. Cu toate astea, faptele pe care le facem acum au, toate, importanță veșnică, oricât ar părea de neînsemnate unele dintre ele – nu doar jertfirea propriei vieți, ci și orice cuvânt sau chiar gând. Ce e făcut cu iubire durează pentru totdeauna în sufletul tău; iar ce e făcut din egoism va pieri, nu-ți va lăsa decât un gol în cele din urmă.