[Daniel777]

Conciliul II Vatican se caracterizeaza prin decizii luate pentru promovarea credintei catolice, reinnoirea morala a vietii crestine, adaptarea disciplinei bisericesti la necesitatile si timpul nostru si aproprierea inter-confesionala, ecumenism. Sinodul a fost deschis de papa Ioan al XXIII-lea si inchis de papa Paul al VI-lea. Din partea Bisericilor Ortodoxe, au participat ca observatori diferite delegatii. in cadrul Conciliului II, papa s-a situat "in afara sinodului si peste sinod", dupa cum remarca si Vitalie Borovoi, observator din partea Bisericii Ruse. in cadrul acestui conciliu s-a decis adaptarea Bisericii la moravurile societatii - fapt cunoscut sub numele de aggiornamentare - , lucru care a dus la o si mai mare secularizare, Biserica Catolica pierzand aproape orice urma de sacralitate.
Din punct de vedere ortodox, Conciliul II a reprezintat o "renastere a tuturor umanismelor europene, o renastere de starvuri, fiindca orice umanism este un starv. Toate umanismele il intorc pe om la paganism, la nihilism. Toate umanismele nu sunt altceva, in esenta lor, decat o razvratire necontenita impotriva Dumnezeu-Omului Hristos. �Vicarius Christi� il inlocuieste in chip desavarsit pe Dumnezeu-Omul", dupa cum marturiseste Sfantul Iustin Popvici.
Unul dintre capitolele care a starnit discutii aprigi a fost cel "Despre Biserica" care prevedea ca: papa se bucura prin drept divin de o jurisdictie suprema asupra intregii Biserici; tot prin drept divin, el nu are nevoie de consimtamantul episcopilor; papa poate sa conduca cu mijloacele care i se par oportune; colegiul episcopal are putere sa invete si sa guverneze impreuna cu papa si sub conducerea lui; nici o norma de drept divin nu-l impiedica pe papa sa se serveasca de corpul episcopal sau de un organism alcatuit din reprezentantii lui pentru a studia problemele fundamentale ale Bisericii, cu conditia ca parerea definitiva sa fie a papei.
in urma discutiilor referitoare la Maica Domnului, s-a votat eliminarea expresiei "Maica Bisericii", fiind numita doar mijlocitoare. insa, pe 21 noiembrie, papa sfideaza din nou conciliul si o renumeste "Maica a Bisericii", reimpunandu-si primatul. Tot referitor la Preasfanta Nascatoare, trebuie precizata proclamarea dogmei inatarii Sfintei Fecioare cu trupul la cer, de catre papa Pius al XII-lea, prima manifestare concreta a infailibilitatii.
Referitor la colegialitatea episcopala, aceasta era stipulata, dar inteleasa si aplicata in favoarea papei, adica papa era ca si Sfantul Petru superior celorlalti episcopi. O serie de articole, 15, 16 si 23, subliniaza clar primatul papei in fata celorlalti episcopi. in acest sens, cele mai clar sunt articolul 12 care spune: "Colegiul sau corpul episcopal, nu are autoritate decat cu pontiful roman, succesorul lui Petru, a carui putere de primat ramane intreaga atat asupra pastorilor, cat si asupra credinciosilor. De fapt, pontiful roman, in virtutea oficiului de vicar al lui Hristos si de Pastor al Bisericii Universale, are asupra Bisericii putere deplina, suprema si universala, pe car o exercita totdeauna in mod liber" si articolul 27, privitor la infailibilitate ca insumare, pazitoare si exponenta a intregii Revelatii: "Pontiful roman se bucura de prerogativa infailibilitatii in virtutea oficiului sau, cand, in calitate de pastor si invatator suprem al tuturor credinciosilor, proclama ca definitiva o doctrina asupra credintei si uzantelor ei. Astfel de definitii ale papei sunt numite, in mod just, informabile prin ele insele si nu prin consensul Bisericii, pentru ca sunt pronuntate sub asistenta Sfantului Duh; de aceea nu necesita vreo confirmare si nu pot fi apelate la vreun for de judecata".
Conciliul II Vatican nu face decat sa reintareasca umanismele si inovatiile anterioare si sa condamne dur pe ortodocsi, de vreme ce "acolo unde nu exista comuniune cu Roma, functia sacramentala nu poate fi exercitata", punandu-se sub semnul indoielii Tainele Bisericii Ortodoxe, intr-un duh ce aminteste de contrareforma tridentina.
Autoritatea papei este pretinsa si asupra Bisericilor Orientale Catolice, ele fiind "supuse in egala masura carmuirii pastorale a pontifului roman, care, prin hotararea divina, este urmasul Sfantului Petru in primatul asupra Bisericii Universale... Ele se bucura de o demnitate egala, de aceleasi drepturi si sunt supuse acelorasi obligatii, chiar referitor la vestirea Evangheliei in lumea intreaga, sub conducerea pontifului roman". Problemele delicate pot fi rezolvate de Roma, "care, in calitatea sa de arbitru suprem al relatiilor din Biserica, le va rezolva direct sau prin intermediul altor autoritati, dand norme, decrete sau rescripte corespunzatoare". Referitor la alte probleme, pontiful roman isi rezerva dreptul de a interveni cand crede de cuviinta...
Totusi, la doi ani dupa deschiderea Conciliului, in 1965, anatemele comune din 1054 au fost ridicate, desi romano-catolicii nu au renuntat la inovatiile despre primat si infailibilitate, doua puncte principale ce inabusa orice tentativa de apropiere dintre cele doua Biserici.

Din toate aceste motive, care sunt abateri dogmatice, canonice, liturgice si traditionale, noi ii socotim pe catolici eretici si nu ne putem uni cu ei. Asadar nu din ura ci din motive obiective si intemeiate, cu spune si Sfantul Marcu al Efesului: "Biserica noastra a pastrat tacerea asupra acestui lucru, fiindca latinii sunt mai puternici si mai numerosi decat noi; dar noi de fapt am rupt toate legaturile cu ei tocmai fiindca sunt eretici" [Sinodul de la Ferrara-Florenta].