Citat:
În prealabil postat de Demetrius
Foarte buna aceasta din urma hotarare.
Pentru ca de cam 15 ani nu te-ai spovedit si ca ai 30+, se pare ca "te-ai maturizat" fara sa dai atentie suficienta curatiei tale, iar spovedania ta ar semana intr-un fel cu prima spovada (matura). De aceea hotararea ta de a face o spovada serioasa e foarte binevenita, si cred ca vei reusi s-o faci la manastirea Oasa(daca planul tau nu s-a schimbat) mai bine decat la Bucuresti, mai ales daca le vei spune asta inainte de a ajunge acolo, ca au si ei nevoie de pregatire.
Daca insa vrei sa ajungi la Oasa in iulie deja impartasita, eu as recomanda sa cauti un duhovnic la o manastire de prin Bucuresti, pentru ca monahii sunt mai favorizati in a ajuta aproapelui decat preotii de mir(iertare daca supar pe cineva!) mai ales ca dupa ce te intorci de la Oasa vei continua sa traiesti in Bucuresti, cred.
Incearca telefonic la Cernica, spunandu-le exact ce vrei, tot asa cum ne-ai spus noua; cred ca te vor primi cu atentie deosebita.
|
Multumesc pentru raspuns si pentru recomandari. Sincer, nu mi-am pus in minte sa fac asta neaparat doar cand merg la Oasa sau neap inainte. Stiu doar ca imi doresc cu adevarat. Nu mi-am pus un termen limita sau vreo restrictie. La Oasa voi merge intr-o tabara pentru tineri. Il ascultam de ceva timp pe staretul de la Oasa pe youtube si imi placea mult felul in care explica, vorbea, felul in care se raporta la multe lucruri. Ascultandu-l la un moment dat vorbea de taberele de la Oasa pentru tineri cu atata caldura. Chiar si asa nu am cautat extra sa citesc mai multe despre ele insa mi-a aparut intr-o zi un link cu " au inceput inscrierile" si m-am inscris foarte spontan si simt ca am luat cea mai buna decizie. Nu stiu sa explic de ce, e doar o intuitie.
Legat de ceea ce ai zis ca monahii sunt mai favorizati in a ajuta aproapelui decat preotii si eu ma gandeam la acelasi lucru sincer desi mi-era jena sa o zic in idea de a nu supara. Nu stiu cum sa ma exprim cat mai clar dar desi nu m-am mai spovedit sau impartasit de mult timp consider si simt ca am o alta apropiere fata de Dumnezeu cel putin in ultimii ani dar nu numai. Dar abia in ultima vreme am inceput sa simt cu adevarat si nevoia de a ma impartasi. Ma uitam spre exemplu la preotii de la parohia unde am crescut ( langa casa parintilor mei) care chiar ma recunosc si ma intreaba ce mai fac, cum imi e atunci cand ma mai vad prin Braila la biserica dar nu am simtit nici o chemare sa merg la ei la Spovedanie. Sau poate era si rusinea, nu zic nu. Acelasi lucru il simt si referitor la cei de la bisericuta de langa mine.