Numele divin în Scripturile ebraice și în Scripturile grecești creștine:
„Iehova“. În ebraică יהוה (YHWH sau JHVH)
Numele lui Dumnezeu, „Iehova“ (ebr. יהוה, YHWH), apare pentru prima dată în Ge 2:4. Numele divin este un verb: verbul ebraic הוה (hawáh, „a deveni“), la imperfect, forma cauzativă. Astfel, numele divin înseamnă „El face să devină“. Aceasta arată că Iehova este Cel care, acționând treptat, devine Împlinitorul promisiunilor, Cel care își realizează întotdeauna scopurile.
Cea mai mare insultă pe care traducătorii moderni i-au adus-o Autorului divin al Sfintelor Scripturi este înlăturarea sau ascunderea numelui Său personal. De fapt, numele lui Dumnezeu apare de 6 828 de ori în textul ebraic sub forma יהוה (YHWH sau JHVH), numită deseori Tetragrama (literalmente „patru litere“). Folosind numele „Iehova“, noi am urmat îndeaproape textele scrise în limbile originale. Astfel, nu ne-am conformat obiceiului de a înlocui numele divin, sau Tetragrama, cu titluri precum „Domn“, „Domnul“, „Adonai“ sau „Dumnezeu“.
Numele „Iehova“ apare de 6973 de ori în textul Scripturilor ebraice al Traducerii lumii noi. În realitate, în textul ebraic, Tetragrama apare de 6828 de ori, dintre care trei ocurențe unde numele divin se găsește în structura unor substantive compuse (Ge 22:14; Ex 17:15; Ju 6:24) și șase ocurențe unde numele divin se găsește în antetul câtorva Psalmi (7; 18 [de 3 ori]; 36; 102). Am redat Tetragrama sub forma „Iehova“ în toate cele 6828 de ocurențe, cu excepția textului din Ju 19:18, unde, în locul numelui divin, s-a folosit pronumele personal la persoana I, singular, „la mine“. Pe lângă aceasta, am reintrodus Tetragrama în textele din De 30:16; 2Sa 15:20; 2Cr 3:1, pe baza unor pasaje din Septuaginta. Am reintrodus numele divin „Iehova“ și în Is 34:16 și Za 6:8 în locul adjectivului posesiv „mea/meu“. Numele divin a mai fost reintrodus în 141 de locuri în care soferimii l-au redat prin Adonái sau Elohím.
Forma prescurtată a numelui „Iehova“ este „Iah“. În Traducerea lumii noi, „Iah“ apare în toate cele 54 de ocurențe din limbile originale, fie ca termen de sine stătător, fie ca parte componentă a unor expresii. Una dintre aceste expresii este „Lăudați-l pe Iah!“, bine cunoscută în limba română sub forma „Aleluia!“, care este, de fapt, o formă adaptată a expresiei ebraice Halelujah sau a celei grecești Hallelouia. — Ps 104:35; Re 19:1.
Fiind traducători ai Bibliei, nu exegeți ai ei, am fost foarte atenți când am folosit numele divin în Scripturile grecești creștine, cercetând cu grijă de fiecare dată Scripturile ebraice. Pentru confirmarea versiunii noastre, am consultat și alte traduceri ebraice disponibile ale Scripturilor grecești creștine.
Tetragrama cu caractere ebraice (יהוה) a fost folosită atât în textul ebraic, cât și în Septuaginta, scrisă în limba greacă. Prin urmare, când au citit din Scripturi în ebraică sau în greacă, Isus și discipolii săi au întâlnit numele divin. Odată, când se afla în sinagoga din Nazaret, Isus s-a ridicat și, primind cartea Isaia, a citit versetele 1 și 2 din capitolul 61. Întrucât aici este folosită Tetragrama, Isus a rostit numele divin. Lucrul acesta era în armonie cu hotărârea sa de a face cunoscut numele lui Iehova, hotărâre exprimată în rugăciunea adresată Tatălui său ceresc: „Le-am dezvăluit numele tău oamenilor pe care mi i-ai dat din lume. ... Eu le-am făcut cunoscut numele tău și-l voi mai face cunoscut“. — Ioan 17:6, 26.
În traducerea Scripturilor grecești creștine am redat numele divin de 237 de ori. Aceasta concordă cu mai multe traduceri ebraice în care apare numele divin.
[/SIZE][/SIZE]