Citat:
În prealabil postat de Florin-Ionut
Trebuie să ne gîndim la ei ca și cum ar fi familia noastră. Așa rugăciunea va fi mai de calitate.
Bebe e pe lapte praf? Dacă da, poate ar trebui încercată altă formulă.
|
Suge la sân. Mă rog, nici să sugă nu mai vrea ca înainte...
Soția l-a alăptat pe Tudor până când micuțul de atunci ne-a chemat într-o zi și ne-a zis, frângându-și mâinile, cu ochii în lacrimi: "M-am hotărât să termin cu laptele ăsta. Trebuie să mă opresc..." Și n-a mai supt de atunci. Avea 3 ani și 6 luni...:)
Maria a fost înțărcată la 3 ani și un pic. Ne gândeam ca Nicolae să rămână la sân măcar 2 ani, ca soția să se întoarcă la serviciu (lucrează două ture succesive, din zori în noapte...).
Noi am mers mereu pe ideea de a lăsa lucrurile în firescul lor. Natural, copilul se hrănește de la sânul mamei. Apoi, am fost foarte atenți la momentul înțărcatului deoarece știm că e un moment cu urmări majore în psihologia viitorului om. Și l-am lăsat pe copil să își aleagă momentul, explicîndu-i în prealabil ce înseamnă înțărcarea, ce implică ea, etc. etc. Astfel i-am obișnuit de mici să aibă încredere în discuția cu semenii, atunci când au o problemă importantă de rezolvat. Asta, printre altele, pentru a prinde încredere să discute și cu Omul, în baza experienței cu oamenii...