Stând la Mănăstirea Cernica vreme de mai bine de un an în perioada când părintele Argatu trăia, am avut ocazia să-l văd de mai multe ori. Înfățișarea lui nu avea ceva duhovnicesc, avea o privire piezișă, speriată, de parcă era prin asupra a ceva nepermis. Un preot duhovnic cu solide baze duhovnicești (ucenic apropiat al părinților Cleopa și Paisie Olaru, cunoscător profund și trăitor al tradiției ascetice și mistice ortodoxe), mi-a spus că în Sf. Altar părintele Argatu dârdâia de frică lumească. El punea aceasta pe seama credinței superstițioase, băbești pe care le părintele o avea în tot felul de numere și reguli absurde, paralele cu învățătura Bisericii și a altor rătăciri ale lui, legate poate de ascetism lipsit de înțelegere și de ascultare.
Iar lumea care stătea la el venea în special pentru dezlegări de vrăji și alte ajutoare lumești, nu pentru sfaturi duhovnicești.
Să nu credem că oricare dintre părinții ajunși faimoși chiar are și temelii duhovnicești sănătoase.
__________________
Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide.
Că oricine cere ia, cel care caută află, și celui ce bate i se va deschide
|