[Mihnea Dragomir]

Laudele

Solis, o Virgo, rádiis amícta,
bis caput senis redimíta stellis,
luna cui præbet pédibus scabéllum
ínclita fulges.

O, fecioară, înveşmântată în razele soarelui,
cu capul încoronat de douăsprezece stele,
luna îţi serveşte drept piedestal,
Răspândeşti lumina în glorie.

Mortis, inférni domitríxque noxae,
assides Christo studiósa nostri,
teque regínam célebrat poténtem
terra polúsque.

Victorioasă aspura morţii şi răului din infern,
tronezi lângă Cristos şi veghezi asupră-ne;
în tine, pământ şi cer sărbătoresc
puternica lor împărăteasă.

Damna sed perstat súboli minári
créditae quondam tibi dirus anguis;
Mater, huc clemens ades, et malígni
cóntere collum.

Dar funestul şarpe continuă să ameninţe cu răul lui,
neamul încrdinţat ţie odată,
o, Maică, ajută-ne în bunătatea ta
şi zdrobeşte capul Răului.


Asseclas diae fídei tuére,
tránsfugas adduc ad ovíle sacrum,
quas diu gentes tegit umbra mortis
úndique coge.

Apără- pe cei ce profesează credinţa dumnezeiască
Adu-i înapoi pe rătăciţi la staulul cel sfânt,
Adună din toate zările naţiunile acoperite
De atâta vreme de umbra morţii.

Sóntibus mitis véniam precáre,
adiuva flentes, ínopes et ægros,
spes mica cunctis per acúta vitæ
certa salútis.

Imploră iertarea pentru cei vinovaţi
Ajută-i pe mâhniţi, pe săraci şi pe bolnavi,
străluceşte în ochii tuturor,
ca speranţă sigură a mântuirii.

Laus sit excélsae Tríadi perénnis,
quae tibi, Virgo, tríbuit corónam,
atque regínam statuítque nostram
próvida matrem. Amen.

Laudă eternă fie Preaînaltei Treimi
Care îţi dă, o, fecioară, cununa,
şi care, din pre-eternitate, te-a instituit
Maică şi Regină a noastră. Amin.