View Single Post
  #131  
Vechi 23.07.2015, 21:24:05
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

La sfârșitul acestei săptămâni, pelerinii olteni sunt așteptați la Mănăstirea „Sfânta Ana” de la Orșova, care își serbează hramul. Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie va fi oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, împreună cu un sobor de arhierei.
Sâmbătă, 25 iulie, când Biserica Ortodoxă prăznuiește Adormirea Sfintei Ana, IPS Părinte Irineu va oficia slujba Sfintei Liturghii la Mănăstirea „Sfânta Ana” din Orșova, care își serbează hramul. Alături de Înaltpreasfinția Sa se vor afla alți trei ierarhi, membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, respectiv Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, și Preasfințitul Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei.
La ceremonia euharistică va mai participa un sobor de preoți și diaconi, în timp ce la strană răspunsurile vor fi date de către Grupul psaltic „Sfântul Nicodim” de la Catedrala Episcopală din Drobeta-Turnu Severin.
Mănăstirea „Sfânta Ana”, ctitoria de pe Dealul Moșului

Așezată pe coama Dealului Moșului ce domină Orșova și împrejurimile sale, de unde privitorul poate admira pitorescul golfului Cerna cu potcoava noului oraș ce se ridică în jurul malurilor sale, dar și o parte a imen*sului lac de acumulare până la „Porțile de Fier” ale bătrânei Dunări, Mănăstirea „Sfânta Ana” ține să amintească celor ce-i trec pragul că aceste locuri sunt încărcate de istorie și că aici a reînviat viața monahală, cu îndemnul sacru al vieții moral-creștine. Înălțarea cinstitului așezământ constituie o mulțumire adusă lui Dumnezeu de către ctitorul Pamfil Șeicaru pentru că l-a ocrotit pe toată durata războiului, de la Orșova la Mărășești, pentru că i-a salvat viața în timpul grelelor lupte duse pe acest deal în vara și toamna anului 1916. Atunci a fost îngropat chiar pe această coamă de deal, într-un tranșeu, de explozia unui obuz, împreună cu prietenul și camaradul său de arme Petre Găvănescu. Scăpând cu viață, Pamfil Șeicaru s-a legat să ridice în acest loc, atunci când va avea posibilități materiale, o mănăstire în spiritul tradițiilor noastre românești. Construcția mănăstirii s-a desfășurat între anii 1936 și 1939, după un proiect al arhitectului bucureștean Ștefan Peterneli, execuția lucrărilor fiind condusă de inginerul Gheorghe Betelevici. Ridicarea vetrei monahale a fost precedată de tăierea prin pădure a unui drum de acces pietruit, numit inițial „Drumul Eroilor”, ce urca din centrul vechii Orșove, șerpuind printre dealuri, și care pe parcursul său de 1.500 metri era străjuit de șapte troițe cu bănci de popas, sculptate din lemn de stejar masiv. Pe fiecare troiță erau săpate dedicații pentru fiecare regiment ce a participat la luptele de la Alion, Cerna și eliberarea Orșovei în acele zile fierbinți din august-noiembrie 1916.
Odată încheiate lucrările, mănăstirea trebuia târnosită, cu hramul Sfintei Ana, după numele mamei ctitorului, și introdusă în circuitul monahal ca așezământ de maici. Din păcate, Episcopul Vasile Lăzărescu, viitorul Mitropolit al Banatului, a refuzat târnosirea, motivându-și opoziția prin aceea că lucrările de construcție nu au fost precedate de acordul episcopiei. În acest fel, sfințirea mănăstirii a fost mult întârziată din cauza izbucnirii celui de al Doilea Război Mondial. Situația a rămas fără schimbare odată cu instaurarea regimului comunist. Slujba de sfințire a avut loc abia la data de 2 decembrie 1990, fiind oficiată de Preasfințitul Damaschin Severineanul, fost Episcop-vicar al Mitropoliei Oltenei.
De numele lui Pamfil Șeicaru se leagă și întemeierea ziarului „Curentul”. Astfel, în anul 1928, Pamfil a fondat prestigioasa publicație pe care a condus-o, semnând zilnic în paginile ei, până în luna august 1944, la rubrica „Editorial”. Ziarul a fost înzestrat cu un edificiu propriu și cu o tipografie, în vremea aceea printre cele mai moderne din lume. Publicația a reapărut la Munchen, în Germania, între 3 ianuarie 1978 și decembrie 1980, seria a doua - caz unic în lume ca o publicație să reapară după 50 de ani de întrerupere cu același director-fondator și editorialist.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote