În prealabil postat de zaharia_2009
Chiar daca ai formultat in felul respectiv intrebarea initiala eu consider ca ai pus in discutie o mare problema : cum arata si cum trebuiesc facuti pasii de inceput in vietuirea ortodoxa .
Eu iau in f. serios dorinta ta si acesta este motivul pt. care am indrasnit sa-ti spun parerea mea
La inceputul nevointelor (inceputul vietuirii ortodoxe nu tine neaparat de timp ,pt. ca timpul asa numit de inceput poate fi si de 10 ani, ci de cistigul duhovnicesc pe care il inregistrezi)incepi sa deslusesti pacatele, cam cum sunt ele, cam cit de fina si ascunsa poate fi lucrarea ispititorului, cam cit de multe sunt(cit de multe faci intro zi ,cu voie sau fara de voie) si asa mai departe. Cu timpul ajungi in situatia descrisa de sf. ap. Pavel ca desi nu voiesti totusi savirsesti ceea ce nu vrei : pacatul. Mai pe urma ajungi sa savirsesti pacatul ,,sub ochii tai" adica vezi bine ceea ce faci, sti ca esti pe cale sa faci un pacat, sti ca este pacat si deci nu trebuie savirsit dar... dintro dorinta sau inertie malefica mergi cu actiunea pina la capat implinindu-l. Alteori , necajit ca tot pacatuiesti iti propui cu strasnicie sa nu mai faci un acelasi gen de pacat si sa te isbavesti de el . Te hotarasti dar constati ca tot il savirsesti si ca abia in momentul in care il implinesti iti si aduci aminte ca ai zis ca ai sa te lasi de el dar nu intelegi de ce ai constiinta adormita cind il faci si se trazeste abia imediat dupa. Asa incet ,incet D.zeu iti arata cit de pacatos esti ,cit de incarcat de pacate esti si nici decum curatel cum te stiai cu un an in urma sau doi cind inca nu-ti propusesesi sa lupti cu pacatele si sa te curatesti de ele. Ei, dar ce este de facut in asa situatie? Pai sa dam fuga la duhovnic si sa ne marturisim de noile pacate si sa-l intrebam ce sa facem, cum sa luptam ,cum sa invatam sa tacem (Cleopa :,,secretul vietii este sa taci " !)cum sa ne ferim de pacate, cum incercind sa ne ferim de unele sa nu cadem in altele, cum, cum,... sa traim duhovniceste ?Cu alte cuvinte incepi frate ortodox sa simti nevoia de duhovnic din ce in ce mai des. Un cunoscut de al meu ,ajuns si el la o asemenea nevoie, se marturisea duhovnicului sau : ,, parinte , in felul acesta eu simpt nevoia sa va intreb in fiecare zi cite ceva ,sa-mi aratati ce cale sa urmez, cum sa fac, cum sa traiesc... nu-mi vine sa mai plec acasa , macar pt. o vreme". Duhovnicul i-a raspuns:,, roagate la Hristos sa te intareasca si sa porunceasca ingerului tau sa-ti fie f. aproape sa te atentioneze din vreme de pacate ca sa te poti feri".
Da, dar la duhovnic nu poti sa mergi in fiecare zi sau din doua in doua zile pt. ca in mod obiectiv nu se poate asa ceva. Atunci ce mai ramine de facut ?
In cazul acesta nu ne ramine decit sa mergem in fiecare zi pe la marii duhovnici ai lumii si sa stam cite putin de vorba cu ei si sa invatam de la ei cum sa traim pina ce vom ajunge iarasi la al nostru sa stam de vorba ! Pai cum vine asta , nu pot merge la al meu ...dara-mi-te pe la cei din lume?
Putem sora sa facem asta pt. ca D.zeu ne-a inlesnit acest lucru numai sa ne nevoim un pic : sa citim sora toate cartile de zidire sufleteasca recomandate de duhovnic si mai apoi si pe cele care ne cad in mina. De la un parinte, din cartea sa, vom invata cum sa nu mai suduim, de la altul cum sa nu mai ne miniem asa usor , de la altul cum sa luptam cu duhul desfrinarii s.a.m.d. Neintelegerile, contrariile si toate nedumeririle pe care s-ar putea sa le desprinfdem din carti le discutam cu duhovnicul si cerem sfat . Si uite asa, cu cartile ziditoare de suflet ,cu duhovnicul , cu vrerea noastra nestramutata(chiar daca uneori este mai mica sau alteori mai mare dar sa nu renuntam deloc la lupta) si cu cel mai multul ajutor si milostivire de la Hristos incet, incet, in ani de zile ne vom curata de multe pacate.
Lupta cu pacatele, cu noi insine,cu dorinta de a ne curata duhovniceste nu se intimpla ca la curatatoriile ,, Nufarul" ,adica, sa fi gata in timp scurt... nu, asta este o lupta de o viata dar se poate !
Sa sti sora ca toti trecem pe aici (toti dam in aceiasi dorinta : de a ne curata de pacate)dar nu toti si vrem sa incepem lupta si o ducem toata viata... aici ne deosebim. Cei mai multi dintre noi incepem sa ne binecuvintam singuri si sa ne ingaduim astfel unele pacate(pe motivul ca nu ar fi pacat sau ca sunt prea mici)de aici incepem sa ne schimbam imaginea despre pacat, apoi despre duhovnic si in cele din urma despre sf. canoane si sa ne facem viata un fel de surogat : pacate amestecate cu contemplatie (adica noi ne gindim din cind in cind la Hristos dar de vietuit vietuim dupa canoanele noaste),adica ajungem exact in situatia ispititorului : sa stim si sa fim convinsi ca exista D.zeu dar sa nu facem mai nimic ca sa o rupem cu pacatul . Cine are de pierdut? noi,desigur .Cine are de cistigat? ispititorul ,desigur, pt. ca areusit ca o viata intreaga sa mai tina legat inca un crestin !
Fratia ta ,sora draga, sa nu te superi pe mine ca sunt asa, traditionalist ,neingaduitor cu nici un pacat sau cu viata comoda si falsa ortodoxa pt. ca sa sti ca insusi Hristos spune ca ingusta este calea spre mintuire si larga cea spre pieire. Acum , fiecare din noi isi alege o cale sau alta dar de ajuns sa sti ca ajungem in locuri diferite de mergem pe cai diferite.
Sa fi binecuvintata si sa-ti ajute Hristos in toata nevointa buna !
- textul este scris in graba, necorectat si deci te rog sa ma ierti pt. eventualele greseli -
|