Citat:
|
În prealabil postat de andrei.ierom
Cand iubesti, esti CONTINUU cu persoana iubita. Asa si cu Domnul.
|
Frumos spus. Totusi ma gandesc ca desi esti continuu cu persoana iubita, apropierea mai mare o ai numai din cand in cand. Ca altfel n-ar mai fi dor si nu s-ar mai consolida iubirea. Adica ai primi mai mult decat ai putea sa dai si astfel n-ai putea sa duci atata iubire cata se poate revarsa de la Dumnezeu.
Se crede in aceste vremuri ca ne intoarcem la vremurile apostolice si patristice si repunem primirea Sf. Impartasanii des sau continuu. De fapt se doreste reinstaurarea unei practici care era intr-un anumit context (de traire eshatologica, fiindca oricand crestinii atunci puteau sa fie martirizati) fara sa se mai tina cont de context, adica de pregatirea celor care se apropie. E o tendinta protestanto-catolica de a se impartasi fara a se spovedi, de a nu mai posti, de a crede ca toate se iarta. Acum cam 100 de ani, catolicii se impartaseau numai dupa ce se spovedeau si aveau binecuvantare (dezlegare). Treptat, treptat, au pierdut asta, se impartasesc cam toti; la fel si protestantii. Inainte de Vatican II se punea problema ca Dumnezeu este si iubitor, dar este si judecator, cum Il vedem si noi. Acum in catolicism si la protestanti se pastreaza numai jumatate de adevar: ca El e numai iubire, e suficient sa crezi si te mantuiesti. Se uita ca El e si drept si va judeca lumea. Cu aceste influente venite din exterior si primite in Ortodoxie, incepem sa traim o mare tragedie.
Eu vad aici unde sunt (intr-o tara catolica, dar merg la slujbe la ortodocsi). Se impartasesc oamenii pe banda rulanta. Nu mai postesc, nu mai au viata personala de rugaciune, dar merg duminica la biserica si cu o spovedanie facuta nu stiu cand, se impartasesc. Nu mai spun ca ajung unii la Heruvic si se impartasesc. Pe mine ma doare sufletul sa vad asta. Si unii din acesti oameni vin si-mi spun ca si-au pierdut pacea. Pai e normal daca tu nu faci nimic de imbunatatire a ta, daca nu e nici o schimbare launtrica si daca te impartasesti mereu in acelasi loc ca sa te vada lumea ce curat esti tu. Sunt persoane care daca nu se pot impartasi intr-o zi, nu mai merg la biserica sau se duc in alt loc, fiindca le e jena de ce vor zice oamenii din biserica unde sunt cunoscuti. Ce e asta?! Am inceput sa ne impartasim pentru imagine?!
Si eu am avut in urma cu cativa ani o perioada cand ma impartaseam cam de 2 ori pe luna, cateodata chiar si 3. Cand a aflat duhovnicul din Romania ce fac mi-a impus sa nu se mai intample mai des de o luna - 40 de zile. Eram contrariata. Apoi mi-am dat seama ca avea dreptate. Ma impartaseam si pentru imagine...treceam ca fiind corecta si duhovniceasca. Vai mie, cat de oribil! Mandrie si trai pentru imagine. Am invatat ce inseamna impartasania fara sa fii vazut de ceilalti, intr-o manastire unde numai duhovnicul te cunoaste si Dumnezeu. E altceva, simti ca traiesti in aceasta lume tu si EL. Si astfel se poate incepe o poveste de iubire (cum vorbeam mai sus).
Elena