Citat:
În prealabil postat de Moroco
Mulțumesc pentru că mă descri frumos, ca pe un Autor a ceva și pentru că nu ești musai supărat pe cineva, nici măcar pe mine. Mărturisești însă că ești deprimat constant.
Păi e ceva ce nu pricep la starea ta constantă.
Deprimarea survine în general când ți se scufundă toate corăbiile adică întreaga flotă pe care mizai pentru a ajunge cu ea pe tărâmul făgăduinței și în această alegorie, simbolic, te doare de scufundarea fiecărei corăbii purtătoarea a unei înalte credințe.
Deci dacă nu ai credințe asociate cu luxul și confortul pe care-l oferă ele deși defapt lor, credințelor adevărate le este asociată sărăcia, sacrificiul, altruismul, cum atunci de tu te simți deprimat, mâhnit, descurajat în loc să fii doar apatic, relaxat și plin de pasivitate?
Și de ce nu este onorant a sta de vorbă cu un alt semen? Nu simți că te înalță darul și faptul că putem schimba mesaje, că putem vorbi, că putem să ne înțelegem și că putem să ne ''pierdem'' timpul mult mai frumos decât în singurătate?
|
No stai puțin...N-am zis(mărturisit,dacă preferi termenul) ca sunt deprimat constant,ci că deprimarea este o stare ,destul,de constantă pentru mine,dar asta nu înseamnă că stau prea mult de vorbă cu ea in ultimul timp,că nu prea am timp,prin urmare nici nu urmăresc să o ucid fiindcă as ucide si aproape tot ce stiu despre mine.Fara stimuli oferiți de partea întunecată si tristă si etc a vieții nu as fi cel de acum(știu că sună clișeic,Dar eu stiu câți eu au fost inainte de EU de acum)...
Nu...deprimarea poate surveni când nu ai nicio corabie și tu vrei sa navighezi oriunde numa sa fi dus.
Dacă te afiliezi idealurilor creștine ai cam greșit epoca domnu meu....Azi aceste idealuri sunt mimetizate,formalizate s.a.
Nu stiu ce sa zic...Poate singurătatea e luxul pe care nu e dispus nimeni sa si-l asume.