Citat:
În prealabil postat de Demetrius
Nu te mai poti des-boteza, tot asa cum nu mai poti sa nu te fi nascut, prin urmare esti tot asa de crestin pe cat esti de om. Nu mai poti face abstractie de aceasta realitate obiectiva. Ca tu esti subiectiv si nu-ti convine e o alta problema, pe care o gestionezi la fel de imatur ca subiectele de mai sus pe care le-ai "inchis".
|
Înainte de a fi creștin am fost om. Sau credeți că nebotezații nu sunt oameni? Probabil. Credeți că ar trebui să închid discuția din acest punct de vedere? Dacă doriți, continui...
Citat:
În prealabil postat de Demetrius
Nu mai poti face abstractie de aceasta realitate obiectiva.
|
Halal realitate! Problema e tocmai că religia e rău certată cu realitatea. În cărțile voastre de teologie se vorbește despre Dumnezeu. Există enumerate o groază de argumente logice că Dumnezeul acesta există. Însă toate aceste argumente au fost infirmate ca fiind din punct de vedere logic incorecte. Și totuși ele continuă să apară în cărțile de teologie. Rămâne să ne întrebăm: ce e mai important pentru creștini, adevărul sau credința? realitatea din afara noastră sau acea realitate pe care ne-o construim în mintea noastră? Un om care crede ceva greșit pentru că nu are dovezi că greșește e pur și simplu un om indus în eroare. Un om care continuă să creadă ceva în ciuda tuturor dovezilor care sunt împotriva lui e însă un om care are o problemă de moralitate. Apropo, când veți scoate din cărțile voastre argumentele în sprijinul existenței lui Dumnezeu? Sau e bună minciuna atunci când e în avantajul vostru?
Eu cred că omul e o ființă care are întipărită în suflet nevoia de adevăr. El poate greși. Poate să creadă în lucruri care nu au nicio legătură cu realitatea însă posedă instrumentele care îi permit să rupă legătura cu eroarea. Și unul dintre aceste instrumente e logica. Teologia creștină a fost construită pe Biblie (plus tradiție) și pe logică. Atunci când acuză logica spunând că omul nu poate ajunge la adevăr de unul singur, teologia își distruge propriile fundamente, deoarece, până la urmă, teologia a fost construită de oameni. Și chiar dacă ea ar fi fost produsă în urma unei intervenții divine, fără logică teologia nu poate fi înțeleasă de oameni. De altfel nimic nu poate fi înțeles în absența logicii. Fără aceasta nu există gândire. Există emoție, există convingere, există chiar credință. Da, există oameni care cred un lucru chiar dacă sunt incapabili să arate de ce cred acel lucru. Este credința creștină așa ceva? Dacă ați început să înjurați logica, probabil. Dacă vă e teamă să vă puneți întrebări referitoare la fundamentele credinței voastre, mai mult ca sigur.
Citat:
În prealabil postat de Moroco
Rostul vietii este sa cautzi si sa gasesti scopul ei suprem dat de Dumnezeu.
|
Credeam că scopul vieții e să faci în orice moment în așa fel încât să fii un om bun. Și credeam de asemenea că omul are suficientă minte și judecată să știe ce trebuie să facă și ce nu trebuie să facă, fără să fie nevoie ca o instanță supremă să-l împingă de la spate în orice moment. Sau credeți că suntem atât de idioți încât suntem lipsiți de simțul adevărului și dreptății?
Dacă am fi lipsiți de simțul adevărului și dreptății am mai putea fi învinuiți atunci când facem ceva rău? Poți da în judecată vita lipsită de judecată care a mâncat iarba de pe tarlaua vecinului? Logica, bat-o vina! Nu scăpăm deloc de ea...