[ioanna]

Emanuela, inteleg ca te-au impresionat acele cazuri, insa trebuie la randul tau sa intelegi ca in lumea asta exista si foarte multi oameni bolnavi, care nu intamplator cauta remediu la manastire, caci boala psihica e intr-adevar o „cruce” grea. Omul alearga dupa sanatate si isi cauta medicul acolo unde crede ca poate gasi raspunsul la suferinta pe care o are. Daca el e o fire credincioasa si provine dintr-un mediul familial cu inclinatii mistice, atunci el e mai sugestionabil si receptiv la cuvantul preotului,calugarului sau calugaritei, decat la cel al psihiatrului, care pot sa-l ajute sa iasa dintr-o anumita stare, sa-l autosugestioneze. Aceasta terapie facuta de monahi prin rugaciune, dublata de un tratament medicamentos il pot ajuta sa se vindece. Manastirea are si acest rol, de a vindeca suflete. N-are de ce sa-ti fie frica, trebuie sa-i privesti pe acei oameni cu compasiune, caci sunt oameni bolnavi, iar tu sa retii un singur lucru: orice ispita poate fi invinsa, caci noi avem mijloacele necesare sa o facem “Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Si Dumnezeu, care este credincios, nu va ingădui să fiti ispititi peste puterile voastre; ci, impreună cu ispita, a pregătit si mijlocul să iesiti din ea, ca s-o puteti răbda." (1 Corinteni 10:13) Parintele ti-a spus exact acelasi lucru.