[Bucuriepedrum]

În prealabil postat de Traditie1

Daca emigrezi, singurul motiv trebuie sa fie duhovnicesc, ori nu cred ca occidentul prezinta avantaje duhovnicesti fata de România, tara cu o spiritualitate mai sanatoasa.

Haida de! Aţi auzit de oameni care nu au cu ce să-şi hrănească pruncii aici şi pleacă în Italia/Spania de nevoie, pentru că le este practic imposibil să o scoată la capăt în România? Lor ce le spuneţi? Să rabde până se va îndura statul indolent de ei şi le va crea locuri de muncă?

În prealabil postat de Traditie1

Cred ca emigrând omul îsi pierde identitatea într-o masura, fiindca locul si cultura natale fac parte din fiinta noastra intima. Un astfel de alienat nu îsi va mai putea înalta sufletul catre Dumnezeu în rugaciune curata si nu va avea pacea pe care o are cel ramas în tara.

Nu mai spuneţi. Dar de preoţii români şi de alte naţionalităţi trimişi în misiune în Cipru, America ş.a.m.d. ce părere aveţi? Nici pe ei nu îi ascultă Dumnezeu?
Uitaţi un caz extrem de cunoscut: părintele Gheorghe Calciu. A plecat de nevoie şi nu i-a fost uşor nici acolo (în state), iniţial slujea ca preot benevol, fără să fie plătit, lucra în construcţii pentru a-şi susţine familia. Şi pe el l-a distrus spiritualitatea apuseană?

În prealabil postat de Traditie1

Si se mai adauga si imaginea de milogi ai occidentului creata poporului tau, prin faptul ca îti parasesti tara pentru alta considerata superioara.

Ce milogi, domnule, când mergi să munceşti pentru un salariu identic sau de multe ori chiar mai mic decât al lor? Vorbim de români care pleacă pentru asta, nu ca să cerşească.
Drept milog eşti privit aici, când te prinde anul încă în şomaj.


În altă ordine de idei, tot thread-ul ăsta mi se pare o exagerare. Nicăieri n-a zis Dumnezeu că ne-a făcut ca pe arbori, cu rădăcini de netrecut. Dacă tu te regăseşti mai mult într-o altă cultură/mentalitate/populaţie (şi da, e extrem de important că acolo unde te duci, poate, eşti mai respectat decât acasă la tine), că sănătatea şi educaţia nu sunt pe butuci, iar copiilor le poţi oferi o perspectivă mai bună, de ce să nu pleci? Lăsaţi-mă cu patriotismul, te consideri erou că mori pe spatele unor ticăloşi de guvernanţi cărora nu le pasă de existenţa ta decât în măsura în care pot să te fure? Nu e viaţa ta demnă de o cauză mai bună, chiar şi în sens jertfelnic?

Chiar aşa, problemă de ordin moral: trădătorii de ţară - care în opinia mea sunt tocmai politicienii, cei care o sabotează sistematic, o vâd şi o jefuiesc - ce minunaţi de patrioţi sunt? Dar nu, noi îl condamnăm pe un biet ţăran dintr-un sat uitat de Românie, care merge în Italia să muncească în construcţii pentru că-i flămânzesc copiii.