Jenica, am gasit mai multe informatii de la un catolic, pe aceasta tema:
[SIZE=3]"Intrebuintarea liturgica a cenusii isi are originile in timpurile Vechiului Testament. Cenusa simbolizeaza doliul, moartea si pocainta. De exemplu, in Cartea Esterei, Mardoheu si-a pus pe el sac si cenusa cand a auzit de decretul regelui Artaxerxe (485-464 i.C.) al Persiei ca sa fie omorati toti evreii din imperiul persan (Estera 4,1). Iov, a carui istorie a fost scrisa intre secolele VII si V i.C., s-a pocait in sac si cenusa (Iov 42,6). Profetind captivitatea babiloniana a Ierusalimului, Daniel (550 i.C.) a scris: "Mi-am indreptat fata catre Domnul Dumnezeu, staruind in rugaciune si in rugi fierbinti, cu post, sac si cenusa" (Daniel 9,3). In secolul al V-lea i.C., dupa predica lui Iona despre convertire si pocainta, locuitorii din orasul Ninive au tinut post si s-au imbracat cu sac, iar regele s-a acoperit cu sac si s-a culcat in cenusa (Iona 3,5-6). Aceste exemple din Vechiul Testament pun in evidenta atat o practica recunoscuta de folosire a cenusii cat si simbolismul acesteia. Isus insusi a facut referire la cenusa. Vorbind despre orasele care au refuzat sa se caiasca de pacate desi au fost martore ale minunilor si au auzit vestea cea buna, Domnul spune: "Daca in Tir si Sidon s-ar fi facut minunile ce s-au facut in voi, de mult, in sac si cenusa, s-ar fi pocait" (Matei 11,21). [/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]
[SIZE=3]Biserica primara a continuat sa foloseasca cenusa din aceleasi motivatii simbolice. In cartea sa, De Poenitentia, Tertulian (160-220) a prescria ca penitentul sa traiasca "fara bucurie in asprimea unei panze de sac si in murdaria cenusii". Eusebius (260-340), vestitul istoric al Bisericii primare, relateaza in a sa Istorie a Bisericii cum un apostat pe nume Natalis a venit la Papa Zephyrius imbracat in panza de sac si cu cenusa pe cap cerand iertare. Tot in acele timpuri, acelora carora li se cerea sa faca penitenta publica, preotul le presara cenusa pe cap, dupa spovada. In Evul Mediu (cel putin in secolul al VII-lea), cei care urmau sa moara erau intinsi pe jos pe o panza de sac presarata cu cenusa, ca marturie a pocaintei inaintea Domnului in ziua judecatii. In toate aceste exemple, este evident simbolismul doliului, al mortii si al pocaintei. [/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]
[SIZE=3]In cele din urma, folosirea cenusii a fost adaptata pentru a marca inceputul Postului Mare, perioada de 40 de zile (fara a include duminicile) de pregatire pentru Pasti. Ritualul pentru "Ziua Cenusii" dateaza cel putin din secolul al VIII-lea. In jurul anului 1000, un preot anglo-saxon numit Aelfric predica: "Citim atat in cartile Vechii Legi cat si in cele ale Noii Legi ca oamenii care se caiau de pacatele lor isi puneau pe ei cenusa si isi imbracau trupurile in panza de sac. Sa facem, la inceputul Postului nostru, putinul de a ne presara cenusa pe cap ca simbol al faptului ca trebuie sa ne caim de pacatele noastre in timpul Postului". Cel putin din Evul Mediu Biserica a folosit cenusa pentru a marca inceputul perioadei penitentiale a Postului, cand ne amintim de faptul ca suntem muritori si ne plangem pacatele. [/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]
[SIZE=3]In actuala liturgie din Miercurea Cenusii, folosim cenusa obtinuta prin arderea ramurilor de palmieri impartite in Duminica Floriilor in anul anterior. Preotul binecuvanteaza cenusa si face cu ea semnul crucii pe fruntea fiecarui credincios, spunand: "Aminteste-ti, omule, ca esti tarana si in tarana te vei intoarce", sau "Pocaiti-va si credeti in Evanghelie". In aceasta sfanta perioada a Postului ca pregatire pentru Pasti, trebuie sa ne amintim semnificatia cenusii pe care am primit-o: plangem si facem pocainta pentru pacatele noastre. Ne convertim din nou inimile la Domnul, care a suferit, a murit si a inviat pentru mantuirea noastra. Reinnoim promisiunile facute la Botezul nostru, cand am murit fata de o viata veche si am inviat la o noua viata cu Cristos. In fine, avand in minte faptul ca imparatia acestei lumi este trecatoare, ne straduim sa traim acum imparatia lui Dumnezeu, asteptand implinirea ei in ceruri. In esenta, murim fata de noi insine, si inviem la o noua viata in Cristos. [/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]
[SIZE=3]Amintindu-ne de semnificatia cenusii si straduindu-ne sa traim in conformitate cu ea in timpul Postului, trebuie sa ii permitem Spiritului Sfant sa ne indrepte spre caritate fata de aproapele nostru. In Post, actele de daruire de sine din iubire fata de cei aflati in nevoi trebuie sa fie parte a pocaintei, convertirii si reinnoirii noastre, deoarece astfel de acte constituie solidaritatea si dreptatea esentiale pentru construirea imparatiei lui Dumnezeu in aceasta lume. "[/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]
[SIZE=3]Pr. William Saunders este preot la parohia Fecioarei Sperantei din Potomac Falls si profesor de catehetica si de teologie la scoala Notre Dame din Alexandria, SUA. [/SIZE]
|