Pana acum am crezut in Dumnezeu. Apoi am cercetat foarte mult,am citit carti de stiinta si am aflat ca nu exista. Vreau sa spun ca ma simt disperata,mi-am pierdut pacea interioara,nu imi mai pot reveni,m-am gandit si sa ma sinucid. M-am gandit ca ma chinui degeaba pe acest pamant,indiferent cat ar fi viata de frumoasa,e un zbucium continuu. Lupti si iar lupti,dar e o lupta inutila. Niciodata nu m-am mai simtit asa. E un sentiment nou. Simt ca oamenii sunt frunze in vant,fara nici un rost. Cred ca nimeni nu ma poate convinge ca exista Dumnezeu,decat stiinta. Nu mai pot crede ( cred ca niciodata nu o sa mai cred). Dar ma simt fara nici o speranta. Cum sa pornesc in viata fara nici o speranta? Daca eu as vrea sa existe cineva sus care sa aiba grija de mine,asta nu inseamna ca exista. Eu as vrea sa existe. Dar nu am nicio dovada. Nu pot sa mai cred.

Stiti expresia : Daca Dumnezeu nu ar exista,ar trebui inventat . cUM SA-L INVENTAM? Aveti vreun sfat ca sa nu ma mai simt asa?