Natura este un dar daruit omului spre a fi daruit inapoi Daruitorului.
Cum poate fi aceasta adusa inapoi lui Dumnezeu, daca nu mai ales prin folosirea ei in cult.
Pamantul si piatra sa zideasca zidurile, culorile naturale sa coloreze pamantul si pietrele zidite, plantele sa aduca tamaia, iar albinele ceara. In sfarsit, omul sa se aduca pe sine, ca o jertfa cu bun miros duhovnicesc, in cuvant, cantare si rugaciune. "In afara Bisericii nu exista mantuire", iar in Biserica, toate se aduc Celui ce ni le da neincetat pe toate.
*
Totul este un dar ce se intoarce prin daruire, lui Dumnezeu.
Cel mai mare dar ramane insa viata, propria existenta si propria libertate.
Spunea un profesor, zilele trecute: "Dumnezeu nu isi ia niciodata darul inapoi."
Se referea la faptul ca, odata ajuns persoana vie si libera, omul nu se mai poate intoarce in inexistenta.
Sa devenim si noi daruitori.
Azi am dat aproape un sfert de covrig unui gugustiuc (un fel de porumbel) care se oprise in fata mea.
__________________
"Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii." (Ioan 13,35)
"Va spun ca pentru orice cuvant desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala in ziua judecatii." (Matei 12,36)
|