Conservatorism nu înseamnă refuzul schimbării, nu înseamnă a nu avea curent electric sau calculator. Conservatorism înseamnă a fi atent să nu se facă schimbări numai de dragul schimbării: a veghea pentru caracterul organic al schimbărilor, pentru ca noul să nu fie în răspăr cu vechiul.
Isus a intrat în Ierusalim călare. Dar, dacă ar intra azi, probabil că nu ar mai intra călare, ci în automobil. Deci, urmându-L pe Isus, nu trebuie nici noi să mergem călare în zilele noastre, precum cei din Amish Community, ci să mergem cu vehiculele zilelor noastre.
Religia ne mai învață că există lucruri care nu se schimbă: acestea sunt dogmele. Sunt adevăruri referitoare la Dumnezeu, care este neschimbat și Același, ieri, azi și mâine. Mai există și în noi ceva neschimbabil. Un nucleu interior care ține deopotrivă de natura noastră și este sădit în noi de Creator. De aceea, nici adevărurile morale, în esența lor, sunt neschimbabile: fiindcă natura noastră și Chipul lui Dumnezeu în noi nu se pot schimba. Ceea ce se schimbă sunt: hainele noastre, adică atât vestimentația, cât și obiceiurile, ambientul, tehnica noastră. Din punct de vedere moral, schimbările pot fi bune sau pot fi rele, după cum ne apropie sau ne îndepărtează pe noi de Dumnezeu, care este principiul Binelui.
Canoanele, nefiind materie dogmatică, ci materie disciplinară, se pot schimba după cum trebuie să răspundă vremurilor. Nu trebuie să uităm că, în această privință, competență în schimbări și în implementarea lor nu avem noi, ci Biserica, instituție care este neîncetat călăuzită de Sprirul Sfânt, Care conduce omenirea spre țelul ei: îndumnezeirea și Regatul cel Nou al Ierusalimului.
|