Citat:
În prealabil postat de Igor_Paslusnik
Ohooo :) să-i vezi pe-ai mei...
Am 3 copilași, ca 3 sori. 2 nepoței și-o nepoțică.
6 anișori cel mare, a început acuma primul an de școală, ce bucuros e :) și 4 anișori cel mijlociu și 3 anișori cea mică.
Sunt comorile mele ! :)
Și ne jucăm toată ziua. Vin la "Unchiu Emuș' păcătoșu' " ! :)
Și fratele meu mijlociu, cu cumnata mea, stau în chirie (eu sunt cel mic). Ea e din Anina, și-au luat acolo casă, dar acolo nu-i de lucru nimic. Ea mai are și doi frați acolo, dar abea găsesc de lucru cu ziua, amândoi sunt căsătoriți și au câte un copil și ei.
Deci frate-meu cu cumnată-mea sau mutat și stau în Timișoara, în chirie și plătesc 250 de euro chirie pe lună, la un apartament cu 2 camere.
Iar eu? Ca lepra, mai rău ca ciuma sunt, cancer ordinar ce sunt, stau bine mersi întrun apartament cu 2 camere, cu maică-mea. Nu sunt eu definiția egoismului? Strica-mi-ar Dumnezeu răutatea!
Fratele meu cel mare, iarăși, abea se descurcă la sat, unde stă el.
Și la magazinul bisericesc, în fiecare zi, vin peste 5, câteodată 10 oameni să cerșească, și le descos povestea vieții ficăruia.
N-am cuvinte să descriu viețile lor, că mă năpădesc lacrimile și n-am nevoie acuma de asta...
Fără să vorbesc despre mulți alții din județul Timiș, sau din România, fără să vorbesc despre cei din Africa și Asia...
Copii mei, sunt și ai lui Hristos, și sunt toți copii oamenilor. Dacă eu nu sunt în stare să mă jertfesc pentru puțini, câțiva în jurul meu, cum voi reuși să fiu de folos celor mulți, sau tuturora?
Cum voi reuși să urmez pe Domnul? Să mă sfințesc? Să înțeleg Biserica, să fiu al Domnului, al Bisericii?
Sau să urmez pe Domnul, mai târziu, când am familie, soție și copii? Să-i abandonez? Aș fi un laș ordinar. Nu se face așa ceva.
Sau dacă mă înșeală soția, mai pot sta lângă ea? Personal, eu nu mai pot.
Îmi vine silă de ea. Și îi dau carte de despărțire, divorțul cum spune Scriptura.
Da, învățătura Bisericii, e să stai cu ea, și dacă te înșeală. Dar nu-i obligatoriu, doar se recomandă.
Și personal, sunt prea sensibil să pot asta...
Dacă asta se întâmplă să mă înțele după ce am 2 sau 3 copii, sau mai mulți, rămân copii din urmă, suferind. Și să stau pentru copii?
Știind că ea merge să-și satisfacă poftele carnale la altul sau alții, că nu a fost de acord cu unirea intimă doar marțea și joia?
Sau nu poate să ne oprim definitiv din uniri intime, dacă nu mai vrem copii, ca să nu folosim cauciucuri și alte metode de oprirea vieții?
Nu e în stare să se sfințească, să fie fiică a Bisericii, să fim fiii Domnului?
Da, poate la început e o mironosiță. Și-apoi? Dacă-și pierde măsura și nu mai caută îmbunățirea în Hristos permanent, apoi vin dezastrele.
M-am gândit la foarte multe aspecte ale căsătoriei, înainte să aleg călugăria...
Deci cu ce e mai frumos și mai valoros copilul meu, decât copilul altuia?
Sau a altora? Aaa, că e al meu, biologic? Și dacă moare? Nu hulesc eu pe Dumnezeu, că mi-a luat copilul? De parcă ar fi al meu. Nu-i al meu, e al Domnului. Sunt conștient de asta?
Și-atunci de ce nu mă bucur că a plecat la Domnul? "Domnul a dat, Domnul a luat".
Nu mi-ai lipit eu inima de el? Ba da.
Spune: "cel ce iubește pe tată, mamă, soție, copii, frați, surori, mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine".
Deci unde-i măsura în Hristos a celui căsătorit? E mult mai slabă și mai mică decât a celui dedicat cu fiecare respirație Domnului Dumnezeu și oamenilor, adică a călugărului.
Nu oare Hristos, trebuie să fie scopul omului pe pământ? Ba da. Și-atunci ce facem? Cât facem? De ce facem?
Prea mult de scris...
Pomenește-mă.
|
Remus, te invitasem la o comparatie...:) Asa cum fetita aceea zice "Luceafarul", copilaresc si frumusel "ca pe poezie" (adica prin memorarea formelor verbale si prea putin prin stapanirea semantica si experientiala a ce scrie in poem), asa si tu adeseori... In fine...
*
Sa lasam asta acum si sa ne oprim un pic la ce scrii mai sus.
Foarte frumos ca ai nepotei si ca ai grija de ei. Traiasca si se mantuiasca! Fie sanatosi, cuminti si frumosi, Doamne ajuta!
Dar cum vrei sa ii ajuti pe ai tai? Cand vezi bine ce greu le este, cate probleme or fi avind... Cum? Perorind din carti groase si fugind pe Athos? Crezi ca asta e prioritatea pentru ei?
Ma tem ca rudele tale au nevoie de un sprijin mult mai concret. Daca prea multi bani nu ai sa ii ajuti, atunci prezenta ta poate fi de folos. Vine scoala, vor trebui ajutati cu drumul, cu temele, cu programul de peste zi etc. Cine o sa-i ajute daca tu pleci? Mama ta s-ar putea sa nu mai aiba suficienta putere, te-ai gandit la asta?...
* Apoi vorbesti despre oamenii sarmani care vin la magazin... Spui ca vietile lor sunt cum sunt... O.K. dar cum te raportezi tu la asta? Ce faci pentru ei? Iarasi...fugi? Pai ei la cine vor mai veni? Unde il vor mai gasi ei pe "Remus pacatosu'", daca acesta a fugit prin munti sa se sfinteasca?... La cine isi vor mai povesti ei necazurile, mai mult sau mai putin inflorite... Cine ii va imbarbata? Cine ii va asculta cu rabdare, in tacere binevoitoare? Cine o sa-i mai treaca pe pomelnic sau o sa-i pomeneasca la rugaciune, zilnic? Tu in nici un caz! Acolo vei uita de ei, acolo vei fi sfant mare, te vei lupta cu sarsaila in persoana, o sa ai treburi mai importante pe agenda zilnica... Vei dobori legiuni, vei face noi cosmosuri, nemaivazute, vei pregati omenirea pentru o era mai buna!.... O sa-ti mai arda tie de sarantocul cutare sau de amarata aia?... Necrutatoare e uitarea, Remus, se asterne implacabil ca zapada peste lucruri si dupa o vreme n-o sa mai distingi forma lucrurilor acoperite de ea...
* Cat priveste sotia, ai desfasurat un scenariu infernal, anticipezi niste mizerii de ma ia ameteala... Proorocesti viitorul in cele mai oribile culori! Vezi, Remus, ce insemna ...onania? Uite, asta inseamna! In loc sa lasi lucrurile sa isi urmeze firesc cursul, tu deja o vezi pe nevasta-ta adulterina, dornica de carnea altora iar pe tine un chinuit care se sacrifica pentru nu stiu cati copii...
Pai bine Remus, daca ar fi gandit in halul asta toti barbatii, lumea ar fi pierit demult...
Toate lucrurile la vremea lor, Remus! Lasa viata sa isi urmeze cursul si nu ii mai opune tu atatea viziuni hidoase, terifiante si extrem de murdare! Ce imaginatie bolnavioara ai, tinere...
*
Dar hai sa zicem ca s-ar putea intampla vreuna din nebuniile pe care le insiri. Asa, si? Crezi ca esti singurul barbat care a fost dezamagit de femeie? Sau crezi ca e vreo femeie care nu a fost dezamagita de barbat? Fii linistit, ca noi oamenii ne dezamagim lesne unii pe altii. Dar nu asta conteaza, in viata reala, ci tocmai modul cum raspundem la dezamagire, la neimplinire. Oamenii sanatosi folosesc dezamagirile dintai tocmai pentru a descoperi si aprofunda adevarata iubire! Doar fostilor rasfatati nu le e accesibil asta... Fostii copii rasfatati (atentie!) nu suporta nici atunci cand devin adulti sa fie dezamagiti. Ei vor ca totul sa se potriveasca asteptarilor si nevoilor lor. La o adica pot face treburi cu totul necugetate ca sa forteze situatia asa incat, indiferent ce o fi cu altii, totul sa se termine cu victoria dorintelor si printipurilor lor. Pai asta-i lucru crestinesc, Igor? E matur si intelept?
Sa stii ca exista in lume un dar lasat de Dumnezeu pentru toti oamenii: capacitatea de a creste, de a invata, de a te maturiza, de a dobandi o minte noua, mai apropiata de Voia lui Dumnezeu. Acest dar/aceasta capacitate minunata nu se reduce la a memora versete si in a da citate. Acest dar, oferit tuturor, se primeste (cu recunostinta) traind. Nu fugind, ca o murire.
E greu sa devenim baieti mari. Dar e posibil si, mai ales, este necesar. Daca ne voim binele si daca vrem cu adevarat sa Ii fim recunoscatori si urmasi lui Hristos.
Hai, linisteste-te si cauta ajutor potrivit pentru a face prima miscare folositoare. Ca singur vad ca te-ai cam poticnit. Nu-i bai, e timpul sa te smeresti.
Cauta ajutor potrivit, cauta un prieten mai experimentat, un adult sau un batran care sa te asculte si sa te povatuiasca! Asta nu e rusine, e abilitate.
Succes!