[cristiboss56]

O femeie care era profesoară a venit nervoasă de la şcoală. Se certase cu directoarea. Când a intrat in casă, a inceput să se răstească la soţul ei. Acesta tăcea şi nu o contrazicea. La un moment dat, femeia a inceput să il certe că nu cumpărase fructe pentru copii. Bărbatul simţi că i se urcă sângele la cap. De dimineaţă femeia ii spusese că va cumpăra ea fructe, dar , din cauza supărării, uitase. Bărbatul a vrut să ţipe la ea, dar işi aduse aminte că duhovnicul il sfătuise să spună "Doamne miluieşte " ori de câte ori era ispitit de mânie. A spus o dată rugăciunea, dar nu se simţi mai liniştit. Mai repetă de câteva ori rugăciunea şi până la urmă se linişti.
Când i-a trecut supărarea, soţia şi-a adus aminte cum au stat lucrurile . A venit la el şi l-a luat in braţe : - Iartă-mă, am spus că iau eu fructe. Iartă-mă. - Te iert, cum să nu te iert, spuse soţul. Noaptea, soţia a visat incă odată discuţia cu soţul ei. A văzut că, atunci când ea ţipa la el, un diavol venea din ce in ce mai aproape de el. Il văzu pe soţ cum a inceput să se roage şi diavolul a plecat imediat. Când s-a sculat i-a zis : - Nu am ştiut că te-ai rugat aseară când ţipam la tine. O să incerc să mă rog şi eu când o să mai fiu ispitită de mânie. ( Danion Vasile - Patericul Mirenilor )