Biserica Ortodoxa Romana considera ca transplantul de tesuturi si de organe este una din formele de varf ale practicii medicale contemporane, care transforma suferinta in nadejde pentru mai multa viata. Este o performanta a stiintei si a practicii medicale pe care Biserica o binecuvinteaza atata vreme cat, prin transplant, se rezolva criza determinata de lipsa altor solutii de vindecare si se reda viata normala unei persoane, fara insa a
i-o ridica alteia: nimeni nu trebuie ucis pentru ca sa traiasca altcineva. Transplantul trebuie sa aiba la temelie iubirea crestina a celui ce daruieste si implinirea ei in iubirea celui care primeste.
In acest sens, el va indeplini urmatoarele conditii:
1. sa respecte demnitatea persoanei (donator, receptor, medic);
2. sa aiba scop terapeutic;
3. sa fie in folosul aproapelui;
4. sa respecte viata si chiar moartea persoanei umane;
5. sa respecte drepturile omului si dimensiunea duhovniceasca a existentei umane, chiar din momentul conceperii acesteia;
6. sa nu fie determinat de oportunisme politice sau economice, de curiozitati medicale, la moda in lumea noastra secularizata.
http://www.bioetica.ro/bioetica/ie2/...9855&node=1475
Dincolo de aceasta formulare tributara limbajului lemn (atât de diferita de felul cum se exprima Sfintii în scrierile lor) si care respecta mai degraba niste principii rationalizate (adica nu se simte ca autorul lor cauta inspiratia divina, ci scria dupa mintea lui), implantul de organe nu are nimic rau în sine dar:
-un om cu astfel de implant sau care a primit sânge donat de altii nu se va simti la fel de bine cu unul care nu are partile de corp ale altor oameni în corpul lui
-omul e o fiinta constituita din trup si suflet atât pe lumea asta cât si în vesnicie iar daca una din partile tale e pe baza de baterii, constiinta ta nu e pregatita pentru viata vesnica fericita.
Deci mai bine sa te încrezi lui Dumnezeu, puterii Lui miraculoase de vindecare, decât sa alergi la medici sa te cârpeasca cu jucariile nascocite de ei. Daca nu crezi ca Dumnezeu poate sa îti faca un picior, rinichi sau inima noua, atunci cum crezi în Dumnezeu?
Aici de fapt e un aspect mai profund. În mod natural noi primim un trup de la Dumnezeu care însa ramâne ceva deosebit de noi (de aceea si alearga oamenii la medic sa-si repare trupul, asa cum se duc si cu masina la mecanic). Eu cred ca noi trebuie sa ne cream trupul cu care vom trai în vesnicie. Tot ceea ce nu ne-am însusit în mod voluntar si prin constientizare, nu de vine al nostru în mod real, nu devine eu, adica parte din constiinta sau personalitatea mea. Cred ca trupurile vesnice nu sunt cele cu care ne nastem si traim pe lumea asta, nici altele primite la Înviere (fiidca ar fi la fel cu cele de acum, ceva strain de noi, aplicat noua) ci unele pe care le cream noi prin constientizare repetata si îndelungata a diverselor parti ale corpului.