《Indiferenta inseamna un univers al nimicului, in care nimeni nu este bine primit, in care iubirea de aproapele este nicaieri, unde niciunde nu intalnesti un om caruia sa-i pese. Indiferentul este orb si traieste in intuneric deoarece el nu vede chipuri, nu traieste in comuniune; este un singuratic.
Indiferenta se poate manifesta in chip divers pe foarte multe planuri: social, religios, familiar, politic, etc. A fi indiferent este tot una cu a trai intr-o stare de nesimtire. Celui stapanit de indiferenta nu-i pasa de poporul sau, de cine conduce si cum conduce tara, nu-i pasa cand bat clopotele la Biserica, nu-i pasa cand Dumnezeu ii bate la usa, nu-l doare de aproapele sau, ramane rece la rugamintile prietenilor, ramane nemiscat la indemnurile cele bune ale parintilor, nu-i este dor de cei dragi, poate sa plece fara sa se uite in urma, paraseste fara remuscari pe cei care i-au aratat iubire.
Intr-un cuvant indiferentul nu se vede decat pe sine, nu are ochi pentru ceilalti, nu tine cont de nimeni; as putea spune ca, indiferentul, cu adevarat, nu are suflet, nu are inima, nu are sentimente...
Cred ca neputinta indiferentilor de a iubi si de a se atasa de persoane este o forma patologica de vietuire incapabila de convietuire. Este o stare paranoida in care se zbate un suflet fara simtire, un suflet mort, cu o inima care boleste.
Multi parinti ai Bisericii au zis ca, iadul este "iubirea refuzata"; acolo sunt oamenii carora nu le-a pasat de mantuirea lor, care au fost indiferenti fata de iubirea lui Dumnezeu, care au fost indiferenti fata de iubirea aproapelui, care au fost pur si simplu ...indiferenti...
Pedeapsa lor este aceea ca, acolo simt si ei nepasarea tuturor in modul cel mai acut cu putinta; acolo esti singur, parasit de toti si uitat de toti. Acolo indiferentii isi traiesc intr-un mod dureros propria indiferenta.
De aceea iubirea este si o mare suferinta, pentru ca inseamna sa-ti pese si de cei indiferenti, care te ranesc cu nepasarea lor, dar care vor plati pretul nepasarii lor, care este tot indiferenta, insa a celor pe care vor ajunge sa-i iubeasca vreodata, daca vor izbuti, fara a se impartasi de iubirea lor, pe care nu o mai merita...》
Pr. Alin-Cristian Preotu
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|