Citat:
În prealabil postat de mariamargareta
Mândria.
|
Asta era si gandul meu.
Lipsa smereniei ii face pe oameni sa nu se plece in fata preotilor, care sunt indrumatori cu binecuvantarea Bisericii. Vrand sa faca de capul lor acolo pana si in Biserica, oamenii se simt lezati si "neintelesi" atunci cand preotul ii mustra sau le spune ca nu este bine sa faca una sau alta. Astfel, ei ajung sa se uite in ograda vecinului (secte) si sa admire faptul ca "preotii sunt vazuti drept rai si uratori de oameni", "credinta este in inima" si alte asemenea inselari. Este trist.
Vedem cum in
comunitatile de oameni foarte ravnitori (gen Oastea Domnului, care nu este rea in sine, ci in riscurile pe care le ridica) o parte dintre ei se ridica pana si deasupra preotului in cuvant si in facerea voii. Acest duh este foarte asemanator cu cel intalnit la secte. O ravna care calca peste dragoste si peste smerenie ("Sunt vrednic de iad, sunt un gunoi ce caut iertare." Iar daca ii spui tu asta in fata, cu greu mai scapi cu viata.) Cunosc exemple.