Si cateva articole de presa despre cei care au condus judetul Vaslui in perioada 1968- 1989, prim-secretarii Gheorghe Tanase, Ion Fratila si Ioan Pavel (ultimul originar din Timisoara).
-Despre Gheorghe Tanase, un articol din ziarul "Obiectivul de Vaslui" , din 20 octombrie 2014, articol intitulat "Adevaruri despre Gheorghe Tanase":
Ziaristul George Stoian, deși oltean, a trăit pe meleagurile noastre din 1967 până în 1982. A avut șansa să fie aproape de fostul prim-secretar Gheorghe Tănase, ctitorul Vasluiului, pe când era metodist de specialitate al Casei creației populare și, apoi, ziarist la „Vremea nouă”; din anul 1982 au lucrat împreună la Slobozia, până în urmă cu o lună, când Tănase a decedat.
Tot binele pe care Gheorghe Tănase i l-a făcut lui George Stoian, și la Vaslui și la Slobozia, s-a întors în aceeași măsură la el. George Stoian a avut un rol important în viața lui Gheorghe Tănase în special după revoluția din ’89, devenind astfel cel mai valoros martor, atât al vieții pe care fostul prim-secretar a avut-o în perioada comunistă, cât și în ultimii săi ani.
Solicitat de ziarul nostru, George Stoian a acceptat să ne spună adevărul despre omul Gheorghe Tănase. Adevăruri care merită și trebuie să fie cunoscute de noi, cei care l-am prețuit și cărora ne-a lăsat atâtea ctitorii și amintiri.
– Când l-ați cunoscut pe Gheorghe Tănase? Care a fost începutul prieteniei dumneavoastră?
– Eram ziarist aici, la Vaslui, iar prietenia noastră s-a înfiripat datorită faptului că eram implicat în activități culturale, care nu numai că-i plăceau și erau pe sufletul lui, dar chiar erau necesare. Organizam tot felul de manifestări spirituale, inclusiv Festivalul umorului, precum și mari spectacole. Eram regizorul spectacolelor festive dedicate lui Ceaușescu sau al celor de la 23 August, așa că, încetul cu încetul, domnul Tănase m-a agreat și ne-am apropiat.
– Cum ați ajuns de acasă, din Oltenia, la Vaslui?
– Soția mea era studentă la filologie în Iași, iar eu am vrut să fiu mai aproape de ea. Era în 1967, am crezut că vin pentru puțină vreme în aceste locuri, adică până termină soția facultatea, dar m-am îndrăgostit de Vaslui. Așa am ajuns să lucrez la Casa Raională de Cultură, care funcționa unde este astăzi Tribunalul Vaslui, iar director era, să își amintească vasluienii, profesorul Mihai Angheluță, apoi, cum am mai zis, la Casa creației populare, iar ulterior, în presa locală. M-am remarcat repede nu numai în rândul colegilor, ci și la partid. Așa a aflat de mine și Gheorghe Tănase, care era un iubitor de cultură și un mare sprijinitor al acesteia. A început să mă solicite să merg la București, să aduc teatre, concerte cu Tudor Gheorghe, cu Dumitru Fărcaș, marele taragotist al Clujului, cu muzica populară moldovenească etc. Uneori, chiar el îmi spunea ce piesă vrea să vadă, vorbeam cu conducerea teatrelor și programam spectacole la care Tănase era tot timpul prezent.
– Ce artiști preferați avea?
– Iubea toți actorii și foarte mulți cantăreți, artiști adevăraț, pe care, deseori, după spectacol, îi invita la el acasă ori locuri mai interesante, pentru a sta de vorbă, pentru a servi masa împreună. Trebuie să remarc aici marea sa prietenie cu regretatul Valentin Silvestru, care devenise aproape ca un membru al familiei. Asta a făcut ca Gheorghe Tănase să sprijine consistent Festivalul Umorului și a facă să se înființeze la Vaslui celebrul „Cenaclu al umoriștilor”, care foarte des prilejuia publicului vasluian întâlniri cu cei mai importanți scriitori de umor și artiști ai genului. El este și ctitorul marilor statui cu care acum ne mândrim. Nostim este faptul că, atunci când se jucau la Vaslui diverse spectacole și participa Gheorghe Tanase, erau mulți activiști care, deși nu erau mari amatori de teatru, veneau acolo ca să-i vadă „tovarășu’ prim” și se prefăceau că le place și lor teatrul. Pe vremea aceea era o activitate culturală excepțională la Vaslui. Venea lumea la teatru, nu exista să mai găsești bilete cu două zile înainte de eveniment. Lui Gheorghe Tănase îi placea plăcea mult când organizam sărbătoarea Plugușorului în fața Comitetului Județean de Partid. Îi aduceam urători cu obiceiuri de iarnă. Îi plăceau atât de mult pentru că era un om foarte sensibil. Iubea arta, iubea tot ce era de suflet. Uneori, venea chiar și la repetiții. Nu se exprima în termeni de profesionist, dar simțea unde ceva era fals și spunea: “Nu merge!”
– Cum ați putea să-l caracterizați?
– Era un om foarte serios, aspru, uneori chiar dur, dar numai în fața răului. Sancționa absolut totul, nu ierta niciodată nimic, dar avea grijă să nu nenorocească oamenii. Îi sancționa mai mult cu vorbe, ridica tonul la ei sau le adresa replici dure în fața altor oameni, dar nu le făcea rău. El nu băga oameni în pușcărie. Ba chiar au fost mulți scăpați de pușcărie de doamna Tănase. O căutau mereu mame care se plângeau: “Mi-au rămas copiii pe drumuri”, îi spuneau ele. “Hai, du-te, fii fără grijă”, le încuraja doamna Tănase și îi scotea așa, parcă îi trăgea de păr, pe toți. Eu am făcut multe revelioane împreună cu domnul și doamna Tănase. Eram invitat întotdeauna la revelion pentru că eram un fel de conducător al revelionului, majordomul, dirijam programul orchestrei, spuneam ce să cânte. Le aduceam pe Ștefania Rareș, pe Mioara Velicu, pentru că Tănase iubea mult muzica moldovenească. Îl prețuia mult și pe Adrian Păunescu. De câte ori venea la Vaslui, mergeam la pivnițele Hușului sau la subsolul Casei de Cultură Huși. Acolo se făceau degustări absolut profesioniste de vin. Erau multe personalități acolo, era și inginerul Neamțu, care ne-a prezentat odată vreo douăzeci de feluri de vinuri. A vorbit și despre Busuioaca de Bohotin (lumea trebuie să știe că Busuioaca de Bohotin e un vin care, în stare originală, nu se găsește pe toate drumurile pentru că din Busuioaca de Bohotin adevărată mai mult de trei-patru sute de litri pe an nu se fac. Oficial, se vinde în toată țara, dar n-are nimic de-a face cu Busuioaca de Bohotin adevărată): “Acesta este un vin unicat în România, este adus de mine din părțile Cotnarului, unde nu se mai cultivă. Îl am pe o suprafață mică pentru că această vie nu poate subzista decât într-un anumit pământ, care are anumite caracteristici în compoziția sa și se face numai pe suprafețe care au un unghi de 18-20 de grade expunere spre soare. Dacă într-o anumită perioadă din vară via are destul soare și condițiile necesare, strugurii se fac, dacă nu, nu”. Inginerul Neamțu a adăugat la sfârșit: “Din vinul ăsta consumă tovarășa Elena Ceaușescu. Noi îi trimitem de sărbători, iar ea îl iubește. Anul ăsta am făcut doar trei sute de litri”. Păunescu l-a tras deoparte și i-a cerut două sute de litri. Neamțu i-a dat, însă nu chiar atât de mult cât i-a cerut pentru că ar fi rămas fără pic de Busuioacă. Atunci, Păunescu a plecat și cu 40 de cămăși de la Fabrica de Confecții Vaslui, de la directorul Boris Ciocoiu. Era iubit Păunescu de toată lumea, iar Gheorghe Tănase îl susținea.
“N-am timp să mor, tovarășu’ Stoian”
– Pe doamna Maria Tănase ați cunoscut-o?
– Sigur, era o femeie cu un suflet atât de bun și atât de blândă. Toți vasluienii trebuie să știe că era o femeie absolut admirabilă, civilizată și omenoasă. A făcut foarte mult bine aici, nu pentru că ar fi avut motive speciale, ci pentru că așa era sufletul ei. Înființase un club care se numea Femina, unde chema deseori artiști. A lucrat foarte mult cu Stela Popescu, pe care o îndrăgea. Chema artiști, oameni de știință și profesori, pentru a se întâlni cu femeile care făceau parte din club. Eu am colaborat îndeaproape cu ea pentru că, în exclusivitate, eu făceam partea artistică. Fiecare întâlnire importantă a clubului Femina se încheia cu momente artistice de excepție, în care neapărat trebuiau să fie două-trei capete de afiș, doi-trei artiști importanți. Doamna Tănase, care se îndrăgostise de modul în care îi prezentam pe artiști și de discuțiile pe care purtam cu ei, îmi cerea să-i descos: “Doamnele i-au văzut pe artiștii ăștia la televizor, dar vor să știe ceva din viața lor”. Pe atunci nu era construită Casa de Cultură. Spectacolele aveau loc unde este acum Poliția Județeană, la etajul 1, în sala mare de festivități, sau la fostul cinematograf “I.C. Frimu”.
– Puteți localiza unde locuia Gheorghe Tănase în Vaslui?
– În casa aceea mare, prima, cum se merge în vale, după magazinele de lângă Hotelul Racova, mi se pare că i se spunea „Casa Albă”. Acolo mă duceam când mă chema doamna Tănase ca să facem programul următoarelor manifestări, să concepem invitații sau unele materiale. De multe ori, venea domnul Tănase la masă și mă găsea acolo, cu doamna de vorbă. “Iar plănuiți ceva? Iar vă gândiți la un spectacol”, ne întreba.
– Ați fost în intimitatea familiei Tănase. Pe Nicu Tănase, fiul lui Gheorghe și al Mariei Tănase, îl vedeați des?
|