– La “Tribuna Ialomiței”. Am avut casă în două zile, nu în trei, într-un bloc care nici nu fusese dat oficial în folosință. Eu am fost primul care s-a mutat acolo. Nu aveam telefon, dar secretarul acela l-a chemat pe directorul Poștei județene și i-a spus: “În apartamentul cutare, de la adresa cutare, trebuie să fie telefon”. “N-am cum, că nu e dat în folosință!” “Te-am întrebat eu? Iei de la alte blocuri, Treaba ta, te interesează!” Soția a fost încadrată la cel mai mare cămin din orașul Slobozia, unde a și devenit directoare, iar eu m-am dus de la 1 august la treabă. “Să văd cel mai frumos 23 August făcut de tine!”, mi-a spus Tănase. Am realizat un spectacol extraordinar și i-am convins pe toți care vorbeau și se întrebau: “Ce e cu ăsta? De ce l-a adus Tănase? E cârtița lui, ce știe să facă?” Eu mi-am dat seama că sunt toți ochii ațintiți către mine și m-am străduit să fac un spectacol absolut senzațional. Eu sunt cel care a introdus în arta scenică un sistem de a face să apară și să dispară un cor pe scenă în două secunde. Când m-am dus la Iași la un concurs de la Iași, un regizor de acolo a întrebat: “Cine a făcut asta?” Eu, i-am spus. “Dumneata nu ești sănătos, cum de ți-a trecut prin cap una ca asta?” La mine apărea în două secunde un cor de optzeci de oameni pe scenă și, după ce cânta, dispărea.
– Cum de reușeați?
– E problema mea asta.
– Vreți să păstrați secretul?
– Da, e secretul meu. Introdusese atunci Tănase o chestie absolut senzațională. Făceam spectacole pentru muncitorii din agricultură, spectacole pentru muncitorii din industrie, spectacole pentru iubitorii de artă. Am avut un spectacol pentru oamenii din industrie cu 4.200 de artiști. În sală erau 450 de oameni, iar eu aveam pe scenă 4.200 de artiști. Atunci am crezut că înnebunesc, credeam că n-am să pot să duc la bun sfârșit spectacolul. Dar a fost o frumusețe!
– Știm că Maria Tănase murise. Gheorghe Tănase era recăsătorit?
– Da, se recăsătorise cu Florica, o doamnă care i-a fost alături permanent și care, cu un deosebit devotament, l-a îngrijit în anii din urmă, când Gheorghe Tănase căpătase o sănătate mai șubredă. Până să ajungă la Slobozia, trecuse pe la Comitetul Central, unde lucrase direct cu Elena Ceaușescu.
– V-a spus vreodată ceva despre acea perioadă?
– Vorbea puțin despre ce a făcut la Comitetul Central, despre cum era munca lui cu Elena Ceaușescu. Când eu îl întrebam, îmi spunea că mai bine să nu mai vorbim. Din asta am înțeles că avea o amintire atât de urâtă de acolo, încât nu mai voia să o readucă în memorie
|