View Single Post
  #88  
Vechi 07.03.2019, 03:10:33
FlorinT FlorinT is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 04.03.2019
Mesaje: 13
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Demetrius Vezi mesajul
Poate n-o fi exact acelasi plan, dar nimeni nu e exclus din atentia si Planul lui Dumnezeu, mai ales cei egoisti, caci "nu cei sanatosi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi."(Mt9,12).
Daca recititi cu atentie, am specificat o anume categorie a egoistilor (adica a unui gen de pacatosi; sigur toti suntem pana la urma pacatosi, dar care dintre noi nu vor intra in Imparatie?).
Deci, toti suntem egoisti/pacatosi pana la urma. In acelasi timp, mai mult sau mai putin suntem si altruisti, prin binecuvantarea si harul lui Dumnezeu, in functie de cat lasam sa lucreze prin noi Duhul Lui. Acum, vital este pe care din aceste doua firi o lasam/aprobam in forul nostru interior si pe care o renegam si deci luptam impotriva ei. Pentru ca sunt unii care considera a fi o slabiciune sa fii altruist, cu bun simt, iubitor si dornic sa ajuti.
- La nivel rational, constiinta curata ne indeamna sa fim altruisti, adica binele meu sa nu lezeze pe al celorlalti. Pe de alta parte egoismul din mine m-ar vrea invers, un oportunist preocupat doar de capatuiala,.
- La nivel simtitor gradul de empatie dobandit si/sau dezvoltat de fiecare ne determina sa vibram si la problemele altora, nu doar la ale noastre. Adica voi cauta sa obtin ce-mi place, dar tin cont de placerea si nevoia celui cu care ar interactiona nevoia mea. Altfel spus principiile stabilite la nivel rational produc efecte si reprioritizari asupra nevoilor afective, pentru ca altfel... doare. In cazul oportunistului, a celui cu principiile egoiste, sistemul afectiv va rodi doar pofte nesatule si posesivitate.
- La nivel aspirational tintim, in baza primei instante descrisa mai sus (a eu-lui principial care a stabilit valorile, binele pe care il caut), dar si al simtirii.
Ca fii animati de Duhul lui Dumnezeu, tintim spre realizari care servesc cumva si societatii sau anumitor categorii defavorizate poate... ori poate unii ar viza protejarea mediului ( a creatiei care necesita administrarea noastra responsabila)... adica nu vom visa la imbogatiri personale, sau a avea o masina trasnet cu optiuni ce trec peste nevoile decente stiind ca altii nu au nici ce manca, nu voi visa la a ocupa posturi suspuse doar pentru putere, etc.
Vasazica un sistem de valori egoist/egocentrist stabilit de eul principial va rasturna/afecta si pozitia celorlalte doua instante.

Egoismul si egocentrismul ne limiteaza la o raportare singulara, aceea fata de sine (egoul), doar fata de nevoile personale. Dar nu oricum ci, intr-o forma exacerbata, adica trecand chiar peste interesele, nevoile sau drepturile aproapelui . Apoi, tot din egoism si egocentrism ia nastere orgoliul, mandria, teribilismul, invidia, pizma, etc.

Totusi, constiinta altruista nu se opune egoului natural, constienta de sine si asigurarea nevoilor vitale este altceva decat egoismul sau egocentrismul (grija si preocuparea de sine este normala si necesara cat timp nu lucreaza in detrimentul celorlalti sau impotriva lucrarilor lui Dumnezeu... vezi poruncile lui Iisus, El nu exclude dragostea fata de sine, dar cere o raportare totala, echitabila, nu doar la sine ci la tot ce te inconjoara). Asigurarea nevoilor nascute din aceasta constienta de sine deci, nu contravine ci se adauga/completeaza cu chemarea la raportarea altruista, realizand astfel un indemn interior complet, armonios si firesc din perspectiva Divina. Uneori chiar este necesar sa ne privam pe noi de dragul altora, si asta pentru ca intelegem ca ei au nevoi prioritare celor personale.

Categoria de oameni egoisti la care m-am referit acolo este deci, a celor ce au drept credinta realizarea/implinirea nevoilor personale mai presus de orice, chiar si in conditiile in care asta ar presupune sa calce pe cei de langa ei. Lipsiti fiind deci, de orice scrupule, acestia cred ca doar dand din coate isi asigura un statut, iar acest statut trebuie sa fie cat mai superior altora, pentru ca, numai cei fraieri nu profita de oportunitatile de orice fel, chiar si cele faradelege.

Acestia pot sa strige Doamne Doamne cat vor, ca tot de-a stanga vor sta la Judecata. De ce? Simplu, credinta lor nu este cea mantuitoare, nu este Calea si Duhul lui Hristos, ci aceea a sarpelui.
Cel credincios pacatuieste inca doar datorita firii egoiste de care nu poate scapa total, dar el isi reneaga astfel de fapte, lupta cu aceasta fire, nu o considera demna de a o pune sa conduca in forul sau interior. Credinciosul L-a pus pe Hristos sa conduca in el, iar daca cineva ar spune ca nu a auzit de El, doar nu stie asta. In realitate chemarea lui Hristos este in fiecare, chiar si in japonezul care n-a aflat de Iisus si deci nu are Etalonul expus vizibil in lumea exterioara, totusi acesta are si el chemare Divina in sinele sau, prin vocea constiintei altruiste de care tot vorbim, fie ca vrea sa o asculte fie ca nu.
Citat:
13. Lucrul fiecăruia se va face cunoscut; îl va vădi ziua (Domnului). Pentru că în foc se descoperă, și focul însuși va lămuri ce fel este lucrul fiecăruia.
14. Dacă lucrul cuiva, pe care l-a zidit, va rămâne, va lua plată.
15. Dacă lucrul cuiva se va arde, el va fi păgubit; el însă se va mântui, dar așa ca prin foc.(1Cor3,13-15)





P.S. In verset "asa ca prin foc" se poate subintelege limpede "prin karma".
Vreti sa spuneti ceva de genul ca, v-a suferi sau va plati cumva in timpul vietii pana sa moara? Recunosc ca am luat si eu in calcul aceasta intrerpretare, dar in nici un caz nu-mi este asa de limpede ca dumneavoastra ce vrea sa spuna acea expresie.

Consider ca aceasta postare raspunde si altora care m-au citat, o sa mai revin cu eventuale completari atunci cand timpul imi va permite. Scuze deocamdata.

Last edited by FlorinT; 07.03.2019 at 05:14:23.
Reply With Quote