Cancerul Uterin

Cancerul uterin este, de fapt, împărţit în două zone separate de diferenţe anatomice: cancerul de endometru (cancer al corpului uterin) şi cancer cervical (cancer al colului uterin).

Endometrul este mucoasa care tapetează interiorul cavităţii uterine. Cancerul de endometru este puternic asociat cu utilizarea estrogenilor. Acest lucru este în mod particular adevărat dacă estrogenul nu este echilibrat cu progesteronul.

Colul este chiar vârful uterului. Cancerul cervical este puternic asociat cu infecţia cu Human Papilloma Virus (HPV). Faimosul test Papanicolau este utilizat pentru screening-ul cancerului de col uterin şi a fost foarte de succes în depistarea timpurie.

Hormonii nu joacă niciun rol în cancerul cervical, aşa că ne vom concentra mai degrabă asupra cancerului de endometru.

Legătura dintre anticoncepţionale, hormoni şi cancerul de endometru este controversată. Înainte de 1983, un anumit tip de anticoncepţionale numite anticoncepţionale orale secvenţiale administrau doar un hormon în primele 14 – 16 zile ale ciclului – estrogeni (de fapt estrogeni sintetici, alteraţi chimic). A doua jumătate a regimului de administrare a pilulei conţine o combinaţie dintre un estrogen şi un progesteron modificat chimic.

Într-un studiu din 1983, a fost demonstrat că acest tip de anticoncepţionale era asociat cu un risc de a dezvolta cancer de endometru de două ori mai mare. Aşadar, aceste anticoncepţionale au fost eliminate de pe piaţă, ceea ce i-a forţat pe fabricanţii de pastile să îşi recalculeze strategia pentru anticoncepţionalele orale.

Rezultatul a fost o pilulă contraceptivă care conţinea progesteron şi estrogen sintetic în întregul ciclul al pilulei. A fost numită pilulă contraceptivă orală de combinaţie (COC), şi era mai de succes în reducerea riscului de apariţie a cancerului de endometru.

De fapt, medicina generală vorbeşte de un risc scăzut de apariţie a cancerului de endometru prin utilizarea pilulelor contraceptive de ultimă generaţie. În jurnalul Toxicologia Farmacologiei, publicat în prima parte a anului 2006, autorii scot în evidenţă faptul că există un risc cu 50% mai mic de a dezvolta cancer de endometru atunci când femeile utilizează COC.

Din păcate, în acelaşi studiu, autorii afirmă că „terapia cu estrogeni creşte dramatic riscul de cancer de endometru”. Ei continuă spunând: „Terapia cu estrogen şi progesteron în combinaţie creşte riscul de cancer la sân cu aproximativ 10% pe an.”

Depresia generală – Depresii după despărţiri
Anxietate – Boala lui Alzheimer

Anticoncepţionale au fost îndelung asociate cu efecte negative asupra creierului. Începând cu schimbarea dispoziţiei şi sfârşind cu depresia clinică, pilulele contraceptive au o lungă istorie în cauzarea unor profunde, supărătoare schimbări de ordin mental.

Aceste efecte ce duc la schimbarea dispoziţiei, depresie şi iritabilitate sunt deplin recunoscute de revistele de medicină generală – printre care şi un articol critic recent numit „O privire de ansamblu asupra contraceptivelor orale” de Cheryl Frye, PhD, publicat în martie, 2006, dintr-o perspectivă neurologică.

Un alt articol publicat în iulie 2006 în revista Biochimia şi Farmacologia Comportamentului aduce în discuţie rapoarte începând din 1970 despre schimbări emoţionale, iritabilitate şi depresie şi simptome ale sindromului premenstrual la aproximativ 56% dintre femeile care folosesc contraceptivele.

Autorii adaugă că în jur de 30% dintre femeie trebuie să oprească administrarea anticoncepţionalelor din pricina efectelor secundare de ordin psihologic, adesea chiar încă din primele 3 luni de utilizare.

Hormonii modificaţi chimic au efecte periculoase

Este interesant cum acelaşi articol aduce în discuţie reducerea şi calmarea efectelor anxietăţii de către progesteronul natural. Aceasta este substanţa pe care fabricanţii de pastile încearcă să o imite, utilizând hormoni sintetici, manipulaţi chimic, asemănători progesteronului, în contraceptive şi pilule de înlocuire a hormonilor. Tocmai aceşti falşi hormoni sunt chimicalele implicate în efectele neuroactive (sau de stimulare a creierului) perfide discutate mai sus.

Hormonii, fie produşi în mod natural în corpul individului, fie modificaţi chimic în laborator, afectează absolut fiecare celulă din corp. De exemplu, nu doar celulele ovarului au receptor pentru estrogeni, dar şi plămânii, ficatul, pancreasul, oasele, pielea, retina şi, în mod special, creierul.