Parerea mea e ca aprinsul unei lumanari nu se reduce la un simbol,nici la povesti pentru copii.Noi trebuie sa fim,macar cand aprindem o lumanare ca niste copii(in credintza).Un preot ii spunea unui credincios formal,intr-o zi de sarbatoare:-Haide,vad ca te grabesti,du-te si iti rezolva problemele,se roaga lumanarea pentru tine...Iara altul spunnea ca si daca un camion de lumanari aprindem pentru ceva sau cineva,fara de fapte,participare la Liturghie si credintza nu isi are rostul.Asta nu ansemneaza sa mergem pe ideea neoprotestantzilor(care stitzi voi ce zic despre aprinsul lumanarilor) ori pe ideea cererilor dupa voia celui viclean.In Noul Testament stiu ca ni se spune undeva ca intr-un locas ardeau lumini.Ca pe atunci nu era curent electric,si vin protestantzii si ateii cu alte idei viclene ca acele lumini erau doar pentru iluminatul ancaperilor e alta treaba...Astept alte idei,mai ales citate din sfintzii parintzi.Fitzi iubitzi!
|