[cezar_ioan]

"Predica de pe munte" nu poate fi rupta de "Imparatia lui Dumnezeu". Le abordam doar didactic separat, insa cele doua "concepte" sunt convive.
Lucrul acesta reiese mai intai din versetele preliminare (Matei 5, 1-2) care, la prima vedere, nu par a fi decat o prefata la Predica propriu-zisa.
Cu toate acestea, ele ne dau de inteles ca de fapt ne intalnim nemijlocit, personal, cu Imparatul, cu Adevarul revelat.
"si sezind El", "au venit la El ucenicii Sai", "deschizindu-Si gura" si "ii invata" - sunt expresii care suna precum secventele liturgice. Ele fac accesibila iluminarea prin care noi, cititorii si ascultatorii, incepem sa percepem ca Insusi Domnul isi implineste slujirea de Invatator. Duhul nostru se inalta, astfel, deschizindu-se Predicii.
Aceste cuvinte sunt parte a slujbei liturgice; ele sunt adresate de diacon preotului, in momentul cand preotul este pe punctul de a rosti inceputul Liturghiei.
Pentru ce acestea?
Doar pentru a starni interesul nostru ca pe un fel de curiozitate?...
E altul scopul: sunt astfel trezite in noi stari sufletesti dintre cele mai inalte si mai ales sentimentul de veneratie fata de fiecare cuvant al Scripturii. Sa fim treji, sa luam aminte, sa stam cu frica, intrucat urmeaza sa ni se transmita semnificatii si indrumari fara egal pentru propria noastra viata.

Doar asa se cuvine sa ne apropiem de Fericiri si Imparatie. Altminteri ne departam, de fapt. Si sigur ca nu pricepem si nu punem la inima.... Si facem taraboi, in noi insine mai intai...