[cristiboss56]

„Împărăția cerurilor se ia prin străduință”
Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omilia V, 6, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 113
„Se cuvine deci, ca acela care vorbește, să ducă o viață bună până la sfârșit, să nu pună alături și să nu amestece iubirea față de cele cerești cu o altă iubire, ca nu cumva să-l împiedice (să se dedice) celor cerești, să se întoarcă la cele de mai înainte și în cele din urmă să-și piardă viața. Că după cum mari și de negrăit sunt făgăduințele lui Dumnezeu, tot așa este nevoie de multă credință și speranță, de multe lupte, dureri și încercări. Pentru că nu sunt un lucru mic bunurile pe care omul speră să le obțină în Împărăția cerurilor. (...)
Cei mai mulți dintre oameni voiesc să dobândească Împărăția (cerurilor) și să moștenească viața veșnică, dar urmează înclinărilor voinței lor și nu renunță la ele, semănând deșertăciuni. Vor să moștenească viața veșnică, fără să se lepede de sine, lucru care este imposibil. Adevărat este cuvântul Domnului: Aceia trec prin viață nevătămați, care, potrivit poruncii Domnului, se leapădă de toate poftele lumii, de plăcerile, preocupările și legăturile ei, care numai pe El Îl au înaintea ochilor, care doresc să împlinească poruncile Lui, care nu-și îngăduie să pună alături de acea iubire ceva din poftele sau dorințele acestui veac, aceia dobândesc Împărăția lui Dumnezeu.”