[lore86]

Foarte corect rationamentul, Laura.
Chiar invatatura Bisericii este foarte aspra cu parinti care(atentie!) isi neglijeasca copiii. Cei sa mai vorbim de abandonarea lor.
Ceea ce voiam sa sublinez e ca un copil abandonat are totusi o sansa la viata pe care unul avortat nu o mai are. O sansa de ase bucura de viata, de a-l cunoaste pe Dumnezeu, de a se impartasi din Potir.
Faptul ca exista pacate mai mici sau mai mari, asta nu e o noutate. Desigur ca pacatul tot pacat ramane, adica o intinare a constiintei, dar un pacat este judecat dupa urmarile lui.
Dumnezeu a ingaduit sa ajung foarte aproape de oamenii bolnavii pshici, sa fiu inconjurata de ei chiar in cercul familial si al prietenilor foarte apropiati.. Sa ajung sa-i cunosc mai bine, ca sa ii pot intelege mai bine. Iar atunci cand un om sufera de o afectiune pshica, chiar si usoara: ca depresia, gandirea si judecata lui sunt puternic tulburate.E usor de judecat un om, dar e cumplit de greu sa te pui in pielea lui, sa-i intelegi starile ca sa-i judeci actiunile. de aceea si judecata Domnului e diferita de a omului, deoarece El cunoaste dedesupturile, cunoaste inima omului si starea cu care savarseste pacatul.

Iar patristica ne invata ca si din copiii abandonati au iesit sfinti. Ex sfantului Coprie, cel abandonat pe o groapa de gunoi.
IAr in privinta ammelor care ii abnadoneaza, nu stimnoi starea in care le-a gasit ceasul mortii. "Cum te voi gasi, asa te voi judeca" zice Domnul.
Avortul e crima, si in conceptia mea de parinte tot o crima e sa si abandonezi copilul, sau-stiu ca e dur- sa ii neglijezi educatia.
Dar Hristos ne invata sa uram pacatul si sa-l iubim pe pacatos. Condamnam pacatul ca fiind rau, dar incercand sa intrezarim o parte din sufletul ticalos care l-a comis. Si sa avem un pic de intelegere fata de om.