View Single Post
  #20  
Vechi 20.04.2010, 16:30:37
Mosh-Neagu's Avatar
Mosh-Neagu Mosh-Neagu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.04.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.457
Implicit

Viata Sfantului Nectarie (prima parte)

Sfantul s-a nascut la 1 octombrie 1846 in Silivria, orasel din Tracia, in nordul Greciei. Parintii sai erau crestini simpli si credinciosi si se numeau Demos si Vasiliki Kephalas. Sfantul a fost al cincilea din cei sase copii, si la Sfantul Botez a fost numit Anastasie. Familia lui era insa saraca, iar parintii munceau din greu ca sa-si creasca copiii intr-un mod bine placut lui Dumnezeu, dandu-le educatia cuvenita. Tatal i-a invatat pe copii importanta virtutii smereniei si aceasta samanta a gasit pamant bun in inima micului Anastasie.
Anastasie era foarte apropiat de bunica lui, care era o fiinta plina de dragoste si se ruga mult. Ea avea sa-l invete rugaciuni, in special rostind impreuna Psalmul 50: "Miluieste-ma Dumnezeule, dupa mare mila Ta". Bunica lui se ruga in fiecare zi Maicii Domnului sa-l ajute pe micul Anastasie. Ea spera ca Anastasie va putea sa invete Sfintele Scripturi si ii vorbea adesea despre comorile ascunse ale Imparatiei Cerurilor.
Cu toate ca familia lui era prea saraca pentru a-i putea plati studiile, Anastasie isi dorea foarte tare sa invete. Cand avea 14 ani, familia sa a hotarat ca poate merge la Constantinopol, unde avea sa munceasca si sa studieze. Pentru ca trebuia sa ia un vapor ca sa ajunga acolo, a mers in port si l-a rugat pe un capitan de vapor sa-l duca la Constantinopol. Capitanul l-a refuzat insa, pentru ca baiatul nu avea destui bani ca sa plateasca calatoria. Capitanul a ordonat sa fie pornite motoarele pentru plecare, dar vaporul nu se misca. Atunci, capitanul a incercat toate manevrele, dar vaporul nu s-a miscat pana ce capitanul nu s-a hotarat sa-l ia pe tanarul Anastasie. Cand baiatul a urcat pe punte, vaporul a inceput sa mearga cu mare usurinta.
Intr-o calatorie facuta de Sfantul Nectarie mai tarziu, s-a intamplat o minune asemanatoare. De data aceasta, vasul era prins intr-o furtuna mare si era gata sa se scufunde. Sfantul s-a rugat lui Dumnezeu pentru ajutor, apoi a luat de la gat crucea ce-i fusese daruita de bunica lui, care continea o bucatica din Crucea pe care a fost rastignit Domnul Iisus Hristos, si a legat-o de centura lui. Apoi s-a dus la marginea corabiei si a lasat crucea in apa de 3 ori strigand: Liniste! Potoleste-te! Imediat vantul s-a oprit si au fost toti salvati.
Dupa ce a sosit la Constantinopol, Anastasie a fost impresionat de frumusetea vechilor biserici crestine, in special de Sfanta Sofia (cea mai mare biserica ortodoxa din lume), acolo unde au predicat mari Patriarhi Ortodocsi si Parinti ai Bisericii. Acum insa, din nefericire, orasul era in mainile turcilor musulmani si multe dintre cele mai frumoase biserici si manastiri fusesera luate de multa vreme de la crestinii ortodocsi.
Anastasie si-a gasit o slujba lucrand pentru un comerciant, dar trebuia sa munceasca multe ore pentru un salariu mic. Pentru ca nu castiga destul nici macar pentru a-si cumpara cele de trebuinta, s-a hotarat intr-o zi sa-I scrie o scrisoare Mantuitorului. Punandu-si toata nadejdea in Dumnezeu, a scris: Hristoase al meu, m-ai intrebat de ce plang. Mi s-au rupt hainele, mi s-au prapadit incaltarile de mi-au iesit degetele afara si mor de frig. Mi-e foarte frig acum iarna. M-am dus aseara la stapanul meu si m-a alungat. Mi-a spus sa scriu acasa, parintilor, sa-mi trimita ei. Hristoase al meu, de atata amar de vreme muncesc aici si n-am trimis maicii mele nici un banut. Acum, ce sa ma fac? Cum sa o scot la capat fara haine? Tot muncind, s-au rupt. Iarta-ma ca Te necajesc. Ma inchin Tie si Te iubesc eu, robul Tau, Anastasie.
Pe plic a scris: Pentru Domnul Iisus Hristos din Ceruri. In timp ce se ducea la posta pentru a trimite scrisoarea s-a intalnit cu proprietarul unui magazin din apropiere. Acestui om ii era mila de baiat deoarece ii cunostea inocenta, onestitatea si munca grea pe care o facea. El i-a spus lui Anastasie ca se duce de asemenea la posta si ca poate sa trimita si plicul lui. Mai tarziu, cand s-a uitat la adresa, a fost uimit si s-a hotarat sa deschida plicul. Cand a citit scrisoarea, a fost miscat si mai mult spre mila si s-a hotarat sa-i trimita lui Anastasie toate lucrurile de care baiatul avea nevoie. In felul acesta, Domnul a raspuns cererii smeritului Anastasie prin bunatatea vecinului sau, acesta fiind tot un dar de la Dumnezeu. Mai tarziu, cand comerciantul la care lucra Anastasie l-a vazut cu pantofi noi si haine bune, l-a acuzat ca le-a furat, dar Anastasie a spus adevarul: Mantuitorul meu mi le-a trimis.
Curand dupa aceasta, Anastasie si-a gasit alta slujba, care ii permitea sa-si continue studiile. A obtinut un loc de munca la o scoala a unei biserici, unde invatau copiii din clasele mici. In acelasi timp el a putut sa continue sa invete in clasele mai mari. Asa a raspuns Dumnezeu rugaciunilor lui pentru a putea sa-si continue studiile.
Reply With Quote