Citat:
În prealabil postat de Nietzsche
Nu, era om ca noi in carne, oase și aceleași slăbiciuni. Dar nu mai contează, era o experiență personală poate mai bine nu o relatam. Boss, iar ieși din realitate și te duci spre fantezie, omul nu avea puteri supranaturale însă când erai în jurul său indiferent de starea pe care o aveai te relaxai involuntar, era ca o oază de pace. Atât, nimic altceva plus nu vorbea de religie, când l-am întrebat de Isus mi-a spus că nu o să mai vină, cel care vine este Duhul Adevărului, stăpânul, și că oricine predică despre Isus nu o face decât pentru putere și bani. Cam atât, și intr-un anumit fel am fost de acord cu el. Ciao!
|
Te-a tzepuit. Pentru ce l-ai crezut? Dadea impresia ca le stie pe toate desi era un om banal asa cum marturisesti? Pai daca era un om banal de ce pe el l-ai crezut mai mult decat pe altii? Ca era foarte relaxat?
Dupa cum vad relaxarea si minciunile vadesc necredintza deci ai crezut iata un necredincios care ti s-a parut credincios pentru ca era prea relaxat de la... de la... tradare.
Asta-i gresala, tradarea inselatoare pe care o iei de sfintzenie cand colo e smintzenia pacatului si adoptand-o ca un papusel ce se preda constiintzei universale din pricina iluziilor uimitoare care te mira crezi ca ai avut o stare spirituala prin care ai revenit la naturalul care te-a reintegrat cand defapt e mamona, ea te-a luat in marsupiu si pentru ea te infuri iesindu-ti din minti la fiecare mica ”gresala” si urland GRESALA te razbuni ca un carturar mare gramatic, ca un intelectual de rasa pura... rasa pipiloasa, rasa pupipiloasa, rasfatzata.
Am dreptate? Ma crezi si pe mine ca pe el?