Preadulce lisuse Hristoase, cine Te-a rugat pentru mine ca să mă aduci în această lume și să mă nasc din părinți buni și credincioși (...)? Cu cât trebuie, dar, să Te iubesc mai mult și să-Ți mulțumesc pentru acest dar atât de mare și pentru binefacerea pe care mi-ai dat-o? Chiar și sângele meu de l-aș vărsa, tot nu aș putea să-Ți mulțumesc”.
„Mântuitorul meu Preadulce, cine Te-a rugat pentru mine ca să mă rabzi de atâția ani pe mine, cel ce din vârsta copilăriei păcă*tuiesc, și nu Te scârbești de mine, văzându-mă nedreptățind, furând, mâniindu-mă, lăcomindu-mă după mâncăruri și după altele, pizmuind și toată răutatea săvârșind, iar pe Tine, Dumnezeul meu, ocărându-Te prin faptele mele?
Tu, Doamne al meu, nu ai trimis moartea ca să mă ia, în păcate aflându-mă, ci cu îndurare m-ai răbdat pe mine care, dacă aș fi murit, veșnic m-aș fi osândit. O, bunătatea Ta, Doamne!”
(Arhimandritul Efrem Filotheitul, Starețul meu Iosif Isihastul)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|