Crestini ne nastem prin Sfantul Botez, pe care il avem din vremea necunostintei noastre, si asa crestem in credinta si in Biserica, nu sintem tinuti inafara. Nasii si parintii nostrii isi iau raspunderea pentru asta, iar cand ajungem la varsta intelegerii avem deja adunate in sufletul nostru si credinta si oarecare cunoastere.
Pe de alta parte noi nu ne putem sprijini principiile de credinta pe autoritatile laice, pe legile sau principiile care guverneaza societatea laica. Doar nu in Parlament se stabileste daca homosexualitatea, drogurile sau desfranarea sint pacate :-) indiferent daca sint sau nu legale.
Cate regimuri nu au fost chiar ostile Crestinismului sau au persecutat Biserica si invatatura ei ?
Acum nu mai are importanta cate secte vor fi legalizate si ce mijloace vor folosi, Biserica zidita de Fiul lui Dumnezeu “nici portile Iadului nu o va birui”.
Lupta asta se da pe taramul Duhului, nu in planul materiei, si acelea ale Duhului sint si armele cu care putem lupta.
Si Biserica, prin mijloacele care le are, e cea mai importanta in aceasta lupta, predicile din biserici si conferintele la care sint invitati Parintii ar fi o ocazie buna.
Indiferenta e, sigur, un pacat, pentru ca naste altele si mai mari. In educatia noastra, in care Nasii ar trebui sa aiba un rol deosebit, alaturi de parinti, ei nu mai au de multe ori legatura cu credinta, sistemul de invatamint ne directioneaza in cu totul alt sens, si nimeni nu ne face constienti de cel mai important lucru al vietii noastre: Drumul spre manturire !
Ce decizii luam, in ce directie ne indtreptam, cat de bine cunoastem ceea ce facem si ceea ce avem de facut.
De aici naivitatea si suflarea asta de vant a multor credinciosi.
|