[sergey]

O femeie i-a răspuns: Nu ierburile ţi-au fost de folos, ci rugăciunile părintelui te-au ajutat.

Uneori îi spuneau părintelui: Părinte, datorită rugăciunilor Dvs. …

Dar părintele răspundea: Dumnezeu v-a ajutat, eu nu am nici un merit, sunt un păcătos.

Bătrânelele veneau cu multe întrebări: Întreabă-l pe părintele Nicolae, întreabă-l pe părintele Nicolae.

În momentul în care doar începeam să scriu scrisoarea, în aceiaşi zi primeam scrisoare de la părintele în care găseam şi răspunsul la întrebările pe care voiam să i le adresez.

Reporterul:

Adică aţi primit răspunsul la toate întrebările?

Da.

Părintele vorbea în şoaptă şi oficia serviciul divin cu glas molcom. Dar probabil că vedea duhurile pentru că în momentul în care mergea la biserică zicea, că pe biserică stau demonii şi trebuie să ne împrejmuim cu semnul Sfintei Cruci.

Îl consideram sfânt. Chiar şi părintelui i-am spus: „Am aşezat deja fotografia ta lângă icoane”. Părintele mi-a răspuns: „Cum se poate aşa ceva? Sunt un păcătos”. I-am răspuns că eu consider că el este sfânt.

Cred că întâmplarea s-a petrecut în timpul Antoninei, care era prima cititoare a Psalmilor. Aceasta povestea că au ieşit afară şi de la casă până la biserică calea este scurtă. Şi privind cerul am văzut-o pe Maica Domnului şi pe Domnul. Şi Antonina a început să strige: Părinte, vedeţi?

Iar părintele a răspuns: Nu. Sunt păcătos.

Antonina a spus pentru a doua oară: Părinte, vedeţi?

Nu!

Antonina a întrebat de trei ori şi părintele a răspuns de trei ori, că este păcătos.

Aici pe această bancă, părintelui i s-a arătat de nenumărate ori Maica Domnului. Prea Sfânta Stăpână i-a promis, că acest loc nu va sărăci şi cu timpul va apărea aici o mănăstire.

În prezent pe muntele Miteinâi, unde părintele săvârşea serviciile divine, se află Sihăstria de maici Sfântul Trifon din Kazan.

Reporterul:

În prezent ne-am obişnuit, că dacă este vreun stareţ, atunci îl vizitează din toată Rusia, din toată lumea, vin şi arhiereii. Dar la stareţul Nicolae veneau din toată lumea? De exemplu preoţi pentru un sfat sau arhiereii pentru un sfat. Veneau? Nu se petrecea astfel?

Cum să nu vină? Veneau.

Reporterul:

Veneau şi arhiereii?

Nu ştiu de arhierei, n-am văzut, dar am auzit, că la părintele veneau oameni din toată Rusia, veneau să-i ceară sfatul.

În timpul său părintele Nicolae era foarte renumit. Generaţia bătrână a clericilor îşi mai amintesc de părintele. De la părintele Nicolau au rămas multe scrisori. A corespondat cu peste 200 de destinatari. Între aceştia se numărau Mitropolitul Zinovie, Preacuviosul Kukşa, Schiegumenul Sava, Schiarhimandritul Andronic Glinski, Arhimandritul Ioann Krestiankin.

Fiecare rânduleţ din corespondenţa sa reflectă dragostea, smerenia şi credinţa.

Avea darul înainte-vederii. Citea gândurile, cunoscându-le pe toate.

Puterea binecuvântării sale era de neînchipuit.

Respecta cu mare stricteţe canoanele bisericeşti. De exemplu, în cazul în care unul dintre soţi refuza în mod categoric să se cunune, îl punea în faţa alegerii – fie soţul ateu, fie Hristos.

Olga de la Kostrog întrebase despre cinstirea icoanelor. Şi părintele i-a spus, că în biserică icoanele se atârnă pe pereţi sau în alte locuri ale bisericii, dar acasă trebuie să se aşeze strâns una lângă cealaltă în colţ, numindu-se colţul cu icoane. Iar în apropiere nu se cuvine să se atârne nimic altceva şi nici măcar mai jos de icoane să nu aşezăm nimic, nici fotografii, nici haine, nimic-nimic, ca acest colţ, cum spunea părintele, să fie „colţ sfânt”. Şi nu mai trebuie aşezat absolut nimic. Pentru că se întâmpla uneori să atârne icoanele, iar lângă acestea deşteptătorul şi altceva, fotografiile părinţilor. În nici un caz nu se poate proceda în acest fel.

De asemenea părintele vorbea cu mare stricteţe despre mătănii, uneori chiar se enerva, spunând că începând de sâmbătă de la ora 16.00 nu se mai fac mătănii, pentru că Duminica este o părticică din Înviere, iar la Înviere nu se fac mătănii, la fel precum şi la Sărbătorile Împărăteşti, nu se fac mătănii începând de seara în ajun şi în ziua sărbătorii.
Iar înainte de spovedanie, înainte de spovedania generală, părintele menţiona păcatul zicând, să nu facem mătănii. Unele bătrânele însă uneori nu auzeau, se apropiau de amvon şi făceau mătănii. Şi părintele, deşi vorbea încet, având ceva probleme cu vocea, într-un astfel de caz spunea cu voce ridicată: „Păi tocmai acum am spus”.

Odată am văzut chiar că tremura. „Păi tocmai am spus să nu faci mătănii. Ridică-te imediat”.

Mi-a interzis să mă împărtăşesc pentru că vieţuiam fără să fiu cununată.

Reporterul:

Dar mai apoi v-aţi cununat sau nu?

Nu a vrut soţul să se cunune. Şi din această cauză am divorţat. Am luat copiii şi am venit aici. Aveam aici un apartament.

Reporterul:

Şi părintele v-a binecuvântat să procedaţi în acest fel?

Da.

Reporterul:

Şi cum a spus părintele? Alege fie Hristos, fie soţul? Da?

Nu. A spus: fie cununaţi-vă, fie despărţiţi-vă. Aşa a spus.

Veniserăm la părintele şi i-am spus, că nu vrea soţul nicidecum. Şi atunci părintele mi-a răspuns, că dacă nu vrea, atunci divorţează.

Eu aveam doi copii. Am luat copiii şi am plecat de la soţ. Nu au fost nici un fel de scandaluri, nimic.

Reporterul:

Şi dacă nu erau căsătoriţi părintele nu-i considera soţ şi soţie?

Nu. Părintele zicea că unii ca aceşti locuiesc ca pisica cu câinele. Ca animalele. Dacă nu aveau cunună, înseamnă că Domnul nu-i binecuvântează, ci locuiesc în concubinaj.